Visele de Sfântul Andrei: ritualuri din surse vechi

În tradiția populară, noaptea de 29 spre 30 noiembrie era pentru fetele nemăritate prilejul de a-și afla ursitul în vis, adică bărbatul pe care credeau că li-l hărăzise soarta. Era totodată noaptea strigoilor, iar pentru a-i ține departe oamenii ungeau cu usturoi cercevelele ferestrelor, ușa și hornul, făcând semnul crucii. Tudor Pamfile descrie ambele fețe ale nopții în capitolul „Andreiu-de-iarnă” din Sărbătorile de toamnă și Postul Crăciunului. Obiceiurile, însă, se schimbau de la un loc la altul: grâul de sub căpătâi, turta sărată și privitul în fântână nu alcătuiesc o rânduială unică, la fel în toate satele.

Ce putem spune din cărțile vechi

Ritualurile de mai jos se sprijină pe două lucrări: capitolul lui Pamfile, cu trimiteri la culegeri și la corespondenți locali, și Datinele și credințele poporului român, publicată de Elena Niculiță-Voronca în 1903. Pamfile se folosește și de cartea ei, așa că, atunci când cei doi descriu același obicei, nu avem neapărat două mărturii independente.

O consemnare arată că o credință a fost înregistrată, nu că promisiunea ei se împlinește. Numele locurilor și ale județelor sunt cele din surse. Unde autorul spune doar „prin alte părți”, nu punem noi o regiune. Despre alte credințe și despre felul în care sunt explicate găsești mai mult în dicționarul de superstiții.

Turta sărată: cine aducea apa în vis

Loc: județul Covurlui. Sursă: Pamfile, pp. 140, 141. Fetele se adunau la una dintre ele pentru facerea turtei de Andrei și aduceau apă cu gura. Pentru colacul de Andrei, menționat separat, aduceau apă neîncepută. La turtă puneau apă, sare și făină în părți egale, măsurate cu o coajă de nucă. Fiecare își cocea turta pe vatră și o mânca.

Urma așteptarea în somn. Tânărul care îi dădea apă ca să-i potolească setea era socotit ursitorul ei. Pamfile redă momentul așa:

„Fiecare fată își coace turta sa pe vatră și apoi o mănâncă, așteptând peste noapte voinicul care va veni să-i dea apă pentru astâmpărarea setei ce-i pricinuiește turta, în vis. Și acela îi este ursitorul.”

Pasajul nu pomenește nicio formulă de rostit, iar noi nu împrumutăm un descântec din alt ritual. Nu apare nici „anul acesta” în explicația visului: sursa spune cine e ursitorul, dar nu stabilește aici când va fi nunta.

Deși descrierea pornește din Covurlui, nota lui Pamfile spune „În multe părți” și trimite la Voronca, p. 187 din ediția citată de el. Niculiță-Voronca notează și ea turta foarte sărată, coaptă între focuri și mâncată la culcare, cu aceeași așteptare: omul visat care dă apă este viitorul soț. Ea o așază „spre Anul Nou sau spre Sfântul Andrei” (reeditarea din 1998, vol. I, p. 155), iar lângă pasaj nu se indică o localitate. Deci variază și calendarul, nu doar ingredientele.

Grâul sub căpătâi: o mărturie din Mahala

Loc: Mahala, în Bucovina. Sursă: Niculiță-Voronca, reeditarea din 1998, vol. I, p. 112. În înregistrarea atribuită Catrinei Dumitrașcu, îndemnul este ca fata să pună „41 de fire de grâu” sub cap, spre Sfântul Andrei. Formula se adresează grâului, apoi îi cere lui Dumnezeu să trimită îngerul care să arate ursitorul:

„Voi, 41 de fire de grâu!
Eu voi dormi și voi hodini,
Dar eu mă rog lui Dumnezeu
Să-mi trimeață îngerul meu,
Să-mi arate pe ursitorul meu,
Cel ce mi-i dat de la Dumnezeu.”

După formulă, textul mai adaugă un detaliu pe care o prezentare pe scurt l-ar putea scăpa: „Și noaptea visează că-i ia brâul.” În această mărturie, deci, visul nu e doar apariția unui chip.

Pamfile redă obiceiul pentru Bucovina la pp. 142, 143 și trimite la p. 133 din ediția Voronca pe care a avut-o la îndemână. Ambele formule încep cu „Voi, 41 de fire de grâu”. Pamfile continuă cu „Eu voi adormi / Și voi hodini”, față de „Eu voi dormi și voi hodini” la Voronca. Mai departe, la el apar „Să-mi trimită” și „dat de Dumnezeu”, față de „Să-mi trimeață” și „dat de la Dumnezeu”. Încheierea lui spune că fetele cred că-și vor vedea ursitorul în vis, fără detaliul brâului. Citatul de mai sus urmează cartea Voroncăi, în reeditarea consultată, fără să amestece cele două versiuni.

41 de fire sau 41 de boabe?

În ambele pasaje despre vis scrie „fire de grâu”. Dacă citezi formula, păstrează cuvântul. Ar fi totuși pripit să-l tălmăcim fără alte dovezi prin „41 de paie” sau „41 de tulpini”. În paginile apropiate, Voronca vorbește despre câte un „fir” luat din fiecare spic și despre „41 de fire de popușoi” folosite la ghicitul cu bobi (vol. I, pp. 112, 113).

Cuvintele cer deci prudență. „41 de boabe” este o reformulare, nu citatul din cele două consemnări despre vis; dar nici simpla diferență de cuvinte nu dovedește că ar fi vorba de două ritualuri cu totul diferite. Textul și locul lui le putem verifica. Ca să spunem ce obiect se folosea, ar trebui lămurit și sensul local al cuvântului, nu doar schimbat un termen cu altul.

Fântâna luminată: formula vorbește și despre vis

Loc: neprecizat în pasaj. Sursă: Pamfile, p. 141. Noaptea, fata mergea la fântână și aprindea acolo o lumânare de la Paști. O cobora aprinsă, cu ciutura sau cu „lumânărica”, cum scrie Pamfile, până când flacăra lumina suprafața apei. Atunci spunea:

„Sfinte Andrei,
Scoate-i chipul în fața apei,
Ca în vis să-l visez,
Ca aievea să-l văz!”

Mai departe, Pamfile spune că, după credință, apa se tulbura și fata vedea chipul ursitului. De remarcat: formula cere vederea în vis și aievea, dar rezultatul descris e imaginea din fântână. Avem așadar o practică de aflare a ursitului legată de tema visului, nu o scenă petrecută doar în somn.

Autorul introduce varianta cu „prin alte părți”, fără sat sau județ. O prezentăm cu această limită, nu ca obicei exclusiv bucovinean, moldovenesc ori ardelenesc. Descrierea este documentară și nu îndeamnă pe nimeni să umble cu focul lângă o fântână.

Unde apare busuiocul și ce nu putem data

Busuiocul de sub pernă e documentat altfel decât grâul. În capitolul „Andreiu-de-iarnă” la Pamfile nu am găsit busuiocul folosit astfel. Planta apare însă la paza usturoiului din județul Tutova, descrisă la pp. 139, 140.

Acolo, fiecare fată venea cu o pâine, trei căpățâni de usturoi și un fir de busuioc, „legate cu un găitan roșu”, și o sticlă cu rachiu. Toate stăteau pe masă, acoperite cu o broboadă roșie, sub paza a două femei bătrâne, iar tinerii petreceau până dimineață. Busuiocul face parte din rânduiala nopții, dar pasajul nu îl pune sub pernă.

Există și o relatare etnologică din zilele noastre. În interviul acordat Europei FM în 2023, Ioana Popescu descrie privitul în oglindă la lumina unei lumânări de la Înviere, urmat de legarea unui fir de busuioc la lumânare și așezarea lui sub pernă, dar și aruncarea lumânării cu busuioc în fântână. Ea subliniază că gesturile diferă „de la un sat la altul, uneori chiar de la o casă la alta”.

Pentru aceste variante, interviul nu dă o localitate, o dată a culegerii sau o incantație. Știm doar că le descrie un etnolog, într-o sursă contemporană. Nu putem deduce de aici când au apărut, iar faptul că lipsesc din capitolul lui Pamfile nu ne dă dreptul să numim busuiocul de sub pernă o invenție recentă.

Cum erau înțelese visele

În aceste consemnări, întrebarea e una singură: cine va fi soțul? La turtă, răspunsul era omul care dădea apă. La grâu, formula cerea să fie arătat ursitorul, iar mărturia Catrinei Dumitrașcu adăuga gestul luării brâului. Nu găsim aici un tâlc pentru fiecare imagine visată în noaptea de Sfântul Andrei.

Voronca păstrează și o povestire despre „ursite”, atribuită Savetei Buzdugan din Ilișești (reeditarea din 1998, vol. II, p. 170). Ele veneau pe la Sfântul Andrei să le întrebe pe fete, prin somn, dacă vor să se mărite, și le lăsau să aleagă. Schimbul începea așa:

„Dormi?”
„Dorm și nici prea.”

La finalul înregistrării, Voronca notează că există și un descântec pentru chemarea ursitelor, dar povestitoarea nu îl știe. Aici se oprește și informația noastră: nu avem cuvintele lui și nu le reconstruim din alte formule. Povestirea înfățișează o credință despre întâlnirea din somn, nu o pregătire rituală completă.

O explicație de azi, fără promisiuni

O explicație psihologică posibilă este anticiparea: te culci cu gândul la o persoană sau la o întâlnire, după ce ai repetat un gest și niște cuvinte, iar preocuparea aceasta poate intra în vis. Cercetarea lui Michael Schredl și Friedrich Hofmann din 2003 discută legătura dintre activitățile de peste zi și conținutul viselor, cu limite metodologice și cu deosebiri între tipurile de experiență.

Studiul nu a testat ritualurile de Sfântul Andrei. Explicația de mai sus aplică ideea de continuitate, dar nu vine dintr-un experiment cu turtă, grâu sau busuioc. Visul nu poate confirma cine îți va fi partener; dacă vrei să-l înțelegi, notează ce s-a întâmplat peste zi și la cine te gândeai înainte de culcare. Mai multe despre cercetări găsești în explicația de ce visăm.

Alte divinații din aceeași noapte, fără vis

Pamfile adună și semne căutate în obiecte, în sunete sau în încolțirea plantelor. Le tratăm separat de vise, fiindcă răspunsul se aștepta treaz sau în zilele următoare.

Parul al nouălea. Fata număra nouă pari din gard și îl lega pe ultimul cu o „strămătură roșie”. Dimineața, forma și coaja lui erau citite ca semne: un par drept și neted însemna un soț tânăr și sărac, coaja groasă unul bogat, un par scurt și noduros unul bătrân și sărac, iar crăcile un văduv cu copii. Loc neprecizat în pasaj (Pamfile, p. 141).
Glasul porcilor. La Vlăsinești, județul Dorohoi, după comunicarea lui Al. Al. Leontescu, fata striga de trei ori la coteț. Un grohăit la prima, a doua sau a treia strigare însemna, după credință, măritiș „în grabă, peste un an sau mai târziu”. Dacă porcii nu răspundeau, mai era „multă vreme” până la căsătorie (p. 141).
Colacul cu usturoi. În județul Covurlui, colacul dospit primea în mijloc un cățel de usturoi și era ținut o săptămână la căldură. Încolțirea însemna noroc. Nota trimite la Vârlezi, corespondent I. N. Vârlezeanu (p. 141).
Grâul din strachină. În unele părți din Muscel, oamenii casei semănau grâu în câte o strachină sau glastră cu pământ. Se credea că aceluia al cărui grâu răsărea mai bine și creștea mai frumos avea să-i meargă mai bine și să fie mai sănătos și mai norocos. Pamfile trimite la culegerea lui C. Rădulescu-Codin și D. Mihalache. Pentru Olt, consemnează grâu pus în apă curată și ramuri cu muguri puse tot în apă, așteptate să înfrunzească și să înflorească (p. 144).

Formula de la coteț, așa cum a fost înregistrată, era scurtă:

„Huideo amu, huideo la anul, huideo la alt an!”

Pamfile explică răspunsurile prin „în grabă, peste un an sau mai târziu”. „Amu” este forma populară pentru „acum”; în OCR apare greșit „ami”, dar pagina scanată are „amù”, transcris aici „amu”. Aici întrebarea ritualului era când va fi căsătoria, nu cine va fi mirele, ca în cazul turtei.

Surse

Notă de transcriere: am corectat erori OCR evidente, am refăcut cuvintele despărțite la capăt de rând și am actualizat diacriticele și unele forme ortografice, precum „Andreiu”, „grîu”, „voiu”. Am păstrat forme populare precum „hodini”, „trimeață”, „văz” și „amu”. Paginile de mai jos sunt pagini tipărite, nu numerele imaginilor din fișiere.

Tudor Pamfile, Sărbătorile la români. Sărbătorile de toamnă și Postul Crăciunului. Studiu etnografic, Academia Română, colecția „Din vieața poporului român”, XIX, București, Librăriile Socec & Comp. și C. Sfetea, 1914. Capitolul „Andreiu-de-iarnă”, mai ales pp. 128, 139, 140, 141, 142, 143, 144. Exemplarul digitizat poartă anul 1914 pe pagina de titlu și mențiunea ședinței din 27 mai 1913; numele fișierului indică 1913.
Elena Niculiță-Voronca, Datinele și credințele poporului român, adunate și așezate în ordine mitologică, Cernăuți, Tipografia Isidor Wiegler, 1903; consultată în reeditarea Polirom, Iași, 1998, ediție îngrijită de Victor Durnea, studiu introductiv de Lucia Berdan: volumul I, pp. 112, 113, 155, și volumul II, p. 170. Numerotarea reeditării diferă de cea citată de Pamfile.
Lavinia Dragomir, interviu cu etnologul Ioana Popescu despre rânduielile și legendele Sfântului Andrei, Europa FM, 30 noiembrie 2023, întrebarea 5. Text integral. Sursă contemporană, folosită separat de culegerile vechi.
Michael Schredl și Friedrich Hofmann, „Continuity between waking activities and dream activities”, Consciousness and Cognition, 12(2), 2003, pp. 298-308, DOI: 10.1016/S1053-8100(02)00072-7. Rezumatul studiului, pentru explicația psihologică generală, nu pentru validarea ritualurilor.

Dacă pregătești o lecție sau un material de presă, citează autorul, ediția și pagina obiceiului ales. Ca să mergi mai departe, vezi selecția de cărți despre superstiții și credințe populare, cu trimiteri la biblioteci digitale.