Superstiții Sfântul Dumitru (Sumedru): tradiții și semne
Superstițiile de Sfântul Dumitru sunt credințe populare legate de ziua de 26 octombrie, despre foc, turme, sănătate, căsătorie și venirea iernii. În popor, sărbătoarea se numește Sâmedru sau Sumedru și marchează sfârșitul sezonului pastoral de pe munte.
De ce Sumedru încheie anul păstorilor
În calendarul popular, Sfântul Dumitru și Sfântul Gheorghe sunt două repere ale muncii cu turmele. Sfântul Gheorghe, sărbătorit pe 23 aprilie, deschide simbolic sezonul cald. Sumedru îl închide.
Se spune că Sfântul Gheorghe înverzește pământul, iar Sfântul Dumitru îl usucă și îl desfrunzește. Este felul în care tradiția descrie trecerea de la primăvară la toamnă, nu o explicație a schimbării anotimpurilor.
Pentru păstori, sfârșitul sezonului însemna lucruri concrete: coborârea turmelor de la munte, încheierea muncii sezoniere și socotelile cu proprietarii animalelor. De aici vin atât obiceiurile despre oi, cât și cele despre bani.
Sărbătoarea religioasă îl cinstește pe Sfântul Mare Mucenic Dumitru, Izvorâtorul de Mir. Focurile ritualice și ghicitul vremii sunt obiceiuri populare, nu cerințe ale slujbei.
Focul lui Sumedru și cenușa dusă în livadă
Focul lui Sumedru se aprinde în ajun, în noaptea de 25 spre 26 octombrie. În tradiția populară, focul mare de pe deal avea rol de purificare și apărare împotriva spiritelor rele, la intrarea în sezonul rece.
Se credea că tinerii care săreau peste flăcări aveau să fie sănătoși și să se căsătorească mai repede. Acesta este sensul atribuit gestului în folclor, nu un îndemn să-l încerci. Dacă mergi la un foc organizat, păstrează distanța față de flăcări.
Cenușa și tăciunii erau duși în livezi, în credința că pomii vor rodi bogat. Focul și livada apar astfel în același obicei: oamenii încheiau sezonul și își puneau speranța în roadele următoare.
Nu trebuie să sari peste foc sau să duci cenușă la pomi ca să sărbătorești ziua sfântului. Aceste gesturi aparțin tradiției populare și nu condiționează participarea la sărbătoarea religioasă.
Oaia de pe cojoc și alte semne despre iarnă
Una dintre superstițiile pastorale spune că un cioban așază un cojoc pe iarbă și urmărește ce oaie se culcă pe el. În această credință, oaia neagră vestește o iarnă blândă, iar oaia albă, una grea.
Semnul arată ce îi preocupa pe oamenii care îngrijeau turmele: cât de aspră avea să fie iarna și cum aveau să treacă animalele prin frig. Culoarea oii nu este însă o metodă de prognoză. Pentru vremea din zilele următoare, verifică prognoza meteorologică, nu comportamentul turmei.
O altă interdicție populară le cerea femeilor să nu se pieptene în ziua de Sfântul Dumitru, ca lupii să nu se apropie de animale. Legătura dintre pieptănat și lupi este o superstiție de protejare a turmei. Grija față de prădători apare și în credințele despre Filipii de toamnă.
De ce se făceau socotelile la Sfântul Dumitru
În vechiul calendar pastoral, Sumedru era un termen pentru încheierea înțelegerilor sezoniere și plata datoriilor. Ziua era cunoscută și prin „răscolul oilor”, legat de încheierea pășunatului montan și de coborârea turmelor.
Credința populară spunea că omul rămas dator după această zi risca pierderi de bani tot anul. În spatele ei se afla nevoia de a încheia socotelile la timp: munca unui sezon trebuia plătită, iar înțelegerile dintre ciobani și proprietari, respectate.
„Soroc” înseamnă termenul stabilit pentru îndeplinirea unei obligații. Dacă întâlnești cuvântul în descrierea acestor obiceiuri, gândește-te la data scadentă, nu la numele unui ritual. Pentru o datorie de astăzi contează termenul din înțelegerea ta, nu data din calendarul popular.
Moșii lui Sâmedru și pomenirea de toamnă
În unele comunități se face o pomenire a celor adormiți înainte de Sfântul Dumitru, numită Moșii lui Sâmedru. Darurile amintite în tradiție sunt colacii, nucile, merele și strugurii, roade aflate la îndemâna gospodăriei toamna.
Nu confunda această pomenire cu Moșii de toamnă din prima sâmbătă a lui noiembrie. Numele apropiate și darurile asemănătoare nu înseamnă că se țin în aceeași zi. Dacă pregătești un parastas, întreabă la parohia unde mergi când este slujba și ce trebuie să aduci.
26 și 27 octombrie: doi sfinți diferiți
Pe 26 octombrie este sărbătorit Sfântul Mare Mucenic Dumitru, Izvorâtorul de Mir. Pe 27 octombrie este sărbătorit Sfântul Dimitrie cel Nou, numit și Basarabov, ocrotitorul Bucureștiului. Apropierea numelor produce confuzie, dar sunt doi sfinți diferiți.
Focul lui Sumedru și obiceiurile pastorale sunt legate de ziua de 26 octombrie. Tot atunci își sărbătoresc onomastica cei care se numesc Dumitru sau Dimitrie, precum și cei cu forme înrudite ale numelui, cum sunt Dumitra și Mitică.
Pentru a verifica dacă ziua este liberă de la serviciu, consultă lista zilelor libere legale publicată de Inspecția Muncii. Ziua numelui și o zi liberă legală sunt lucruri diferite.
Pentru o urare nu ai nevoie de referiri la superstiții: „La mulți ani de Sfântul Dumitru! Multă sănătate și un an cu reușite.”