Cărți despre credințele și superstițiile românilor

De ce o bibliografie și pentru cine

Majoritatea textelor despre superstiții românești de pe internet nu spun de unde au luat informația. Dacă scrii o lucrare, pregătești o lecție sau pur și simplu vrei să verifici o credință pe care ai auzit-o de la bunici, ai nevoie de sursa originală. Această pagină adună cele mai importante cărți despre credințele populare românești, spune concret ce găsești în fiecare și, acolo unde se poate, te duce direct la textul integral, gratuit, online.

Toate cărțile marcate ca „domeniu public” au autori care au murit acum mai bine de 70 de ani. Se pot citi, cita și descărca liber.

Dacă vrei un singur punct de plecare

Artur Gorovei, Credinți și superstiții ale poporului român (1915) e cel mai apropiat lucru de un dicționar complet al superstițiilor românești. Gorovei a adunat credințe despre zile, sărbători, semne ale corpului, obiceiuri casnice, presemne, vreme. E organizat sistematic, ușor de răsfoit și disponibil integral ca PDF gratuit la BCU Iași. Domeniu public.

Elena Niculiță-Voronca, Datinele și credințele poporului român, 2 volume (1903) e o colecție masivă, aranjată „în ordine mitologică”: de la creație și corpuri cerești la demoni, calendar, ursitoare, naștere, nuntă, moarte. Mai greu de citit decât Gorovei (organizarea e mai personală), dar mult mai bogată. Volumul 2 e pe archive.org (reeditarea Polirom 1998, cu aparatul critic al lui Victor Durnea). Ediția din 1903 e domeniu public.

Naștere, nuntă, moarte: trilogia lui Marian

Simion Florea Marian a publicat trei studii etnografice care acoperă cele trei momente mari ale vieții la români:

• Nașterea la români (1892): obiceiuri de la sarcină la botez, inclusiv credințele despre ursitoare (cele trei femei care vin la noul-născut și îi hotărăsc soarta). Google Books, gratuit.
• Nunta la români (1890): de la pețit la superstițiile de nuntă propriu-zise. Google Books, gratuit.
• Înmormântarea la români (1892): obiceiuri funerare, bocete, credințe despre suflet și lumea cealaltă. Google Books, gratuit.

Toate trei sunt domeniu public și se pot cita liber. Marian a scris și despre sărbători: Sărbătorile la români (3 volume, 1898-1901) acoperă Cârnilegile, Păresimile și Cincizecimea, adică tot calendarul de la Lăsata Secului până la Rusalii. Volumele sunt pe Google Books.

Tot Marian: Insectele în limba, credințele și obiceiurile românilor (1903) și Ornitologia poporană română (1883), dacă te interesează ce credeau românii despre animale ca semne: de ce „bate” cucuveaua, ce înseamnă când intră o albină în casă. Prima e pe Google Books.

Dacă te interesează visele și mitologia

Tudor Pamfile, Mitologie românească (3 volume, 1916) e cartea în care găsești demonologia populară: cine sunt strigoii, moroi, zburătorii, ielele, ce rol au în vise și în nopțile de care se tem oamenii. Volume disponibile ca PDF gratuit la BCU București (vol. 2) și vol. 3. Domeniu public.

Tot Pamfile: Cerul și podoabele lui (1915), despre credințele legate de cer, tunet, stele. E contextul din care s-a născut Gromovnicul, cartea populară de pronostic după trăsnet. PDF la BCU București.

Dacă vrei să înțelegi ce spune știința modernă despre vise, citește pagina noastră separată.

Cărțile populare: Gromovnic, Trepetnic, Rojdanic, Visul Maicii Domnului

Sunt texte anonime, de origine bizantino-slavă, care au circulat în manuscris în secolele XVII-XVIII și au fost tipărite mai ales la Râmnic. Nu au autor: sunt tradiție.

• Gromovnicul: pronostic după ziua și locul trăsnetului. Dacă tuna într-o marți, se prezicea un anumit tip de an. Un studiu disponibil pe Diacronia analizează textul.
• Trepetnicul: pronostic după tremurarea (tresărirea) diferitelor părți ale corpului. Te-a tremurat ochiul stâng? Trepetnicul avea un răspuns.
• Rojdanicul (sau Rujdenicul): prevestiri după luna sau zodia în care te-ai născut, un fel de horoscop popular. Cartojan a scris și despre cel mai vechi zodiac românesc, Rudejnița Popei Ion Românul (1620).
• Visul Maicii Domnului: un apocrif narativ, folosit ca amulet de protecție. Textul integral e pe Wikisource. Nu e recunoscut de Biserică.

Cea mai importantă lucrare despre aceste texte este Nicolae Cartojan, Cărțile populare în literatura românească, volumul I (1929, influența sud-slavă) și volumul II (1938, influența greacă). Cartojan a reconstituit filiera fiecărei cărți populare: de unde a venit, cum s-a adaptat, ce manuscrise s-au păstrat. Vol. I disponibil la BCU Iași și BCU București. Domeniu public.

Dicționare și sinteze moderne (sub copyright, dar citabile)

Cărțile de mai jos nu se pot citi integral gratuit online, dar sunt esențiale dacă studiezi folclorul românesc la un nivel mai aprofundat:

• Ion Ghinoiu, Obiceiuri populare de peste an. Dicționar (1997): cea mai bună sursă modernă pentru „ce se face și ce nu se face în ziua X”. Organizat ca un calendar, zi cu zi. Util pentru oricine scrie despre superstiții de Crăciun sau de alte sărbători.
• Ion Ghinoiu, Zile și mituri. Calendarul țăranului român (2000): complementar, cu accent pe mituri și explicații.
• Romulus Vulcănescu, Mitologie română (1987): dicționar de figuri mitologice (strigoi, zmei, moroi, iele). Ediția originală e scanată pe archive.org.
• Ivan Evseev, Dicționar de simboluri și arhetipuri culturale (1994): simboluri (apă, casă, moarte, animale) cu interpretări din tradiția românească și europeană. Util dacă cauți semnificația unui element dintr-un vis sau dintr-un obicei.
• Andrei Oișteanu, Ordine și haos. Mit și magie în cultura tradițională românească (2004): magie, descântece, liminalitate, rituri calendaristice, folclorul visului. Polirom.

Unde cauți online: bibliotecile digitale

Multe dintre cărțile de mai sus sunt scanate și disponibile gratuit. Iată unde le găsești:

• BCU Iași (DSpace): Gorovei, Cartojan, Marian. PDF-uri complete, descărcabile.
• BCU București (Restitutio) și lib2life: Pamfile (Mitologie, Cerul, Crăciunul), Cartojan.
• Dacoromanica: tipărituri românești vechi, inclusiv unele ediții ale cărților populare.
• BCU Cluj (DSpace): colecții complementare.
• Archive.org: Niculiță-Voronca, Vulcănescu, Șăineanu. Scanuri complete.
• Wikisource: texte integrale în format text (Visul Maicii Domnului și altele).
• Europeana: agregator european care indexează colecțiile de mai sus.

Două instituții publică cercetare nouă: Institutul de Etnografie și Folclor „Constantin Brăiloiu” (Academia Română, cea mai mare arhivă de folclor din țară, fondată în 1928) și Arhiva de Folclor a Academiei Române din Cluj, care publică anuare disponibile online ca PDF.

Și un sfat practic: dacă citezi aceste cărți într-o lucrare sau într-un articol, folosește ediția originală (cu anul primei publicări), nu reeditarea, ca sursă primară. Reeditările Polirom sau Minerva adaugă prefeți și aparate critice valoroase, dar textul de bază e cel din secolul XIX sau începutul secolului XX. Dacă ai acces la PDF-ul original de la BCU Iași sau BCU București, citarea e mai solidă decât o trimitere la archive.org.

Cu ce să începi

Dacă ai timp pentru o singură carte: Gorovei. Dacă te pasionează visele: Pamfile (Mitologie românească) plus Cartojan (Cărțile populare). Dacă pregătești o lucrare despre obiceiuri: Ghinoiu (Obiceiuri populare) pentru structură și Marian pentru detaliu. Dacă vrei să verifici o superstiție anume, poți începe chiar de pe acest site: dicționarul de vise are peste 860 de simboluri, iar fiecare articol trimite la sursa din care a plecat interpretarea.