Ce înseamnă cuvintele din colinde (cu versul și pagina, 1914)

În prefața culegerii sale din 1914, Alexiu Viciu scria că colindătorul, „neînțelegând cuvintele vechi le pocește și recitează vorbe fără rost”. Pagina de față pornește de la această observație și se uită la 22 de cuvinte din colinde.

Fiecare intrare are trei părți: versul din colindă, ce a tipărit în 1914 Alexiu Viciu (<em>Colinde din Ardeal</em>) sau Tudor Pamfile (<em>Sărbătorile la români. Crăciunul</em>), cu pagina cărții, și ce înseamnă cuvântul azi, citat din dicționar. Uneori cartea din 1914 explică cuvântul, alteori îl trece doar ca refren, iar uneori nu spune nimic. Noi nu completăm golurile.

La clasă, puteți citi versul cu elevii, îi puteți lăsa să ghicească sensul, apoi să compare ghicitul cu ce scria în 1914 și cu ce spune dicționarul de azi.

Toate cuvintele, pe scurt

Cuvintele, unul câte unul

ler (Ler oi, Leru-i ler)

Ler oi, Ler oi, Doamne,
Viciu, Colinde din Ardeal (1914), col. LXXI, p. 60

Refren care dă colindei un anumit sunet; dicționarul spune că vine probabil din latinescul «[Ha]llelu[iah, Domine]».

În 1914: Pamfile trece «ler» în index doar ca «refren în colinde», cu trimiteri la pagini. Viciu nu are «ler» în glosar.

Azi: «Cuvânt care apare ca refren în colinde, cărora le dă un anumit colorit eufonic.» (DEX ’09, pe dexonline).

Dexonline are și un alt «ler», regional, cu sensul «vreme, timp».

dalb (florile dalbe)

Florile dalbe,
Viciu, Colinde din Ardeal (1914), col. XIV, p. 28

«Florile dalbe» este o formulă-refren din colinde; cuvântul «dalb» vine din «de» + «alb».

În 1914: Viciu nu are «dalb» în glosar, iar Pamfile îl indexează doar ca refren: «florile dalbe, refren la colinde». În 1914, niciun sens tipărit.

Azi: «Florile dalbe = formulă care apare ca refren în colinde.» (DLRLC, pe dexonline).

Pentru «dalb», DEX ’09 dă sensul «alb, curat, imaculat».

jupân (jupâne gazdă)

jupâne gazdă !
Viciu, Colinde din Ardeal (1914), col. X, p. 26

Titlu de politețe dat, în Țările Române, persoanelor cu funcții sau demnități înalte.

În 1914: În cele două cărți din 1914 nu apare nicio explicație pentru «jupân».

Azi: «Titlu de politețe dat în Țările Române persoanelor care ocupau anumite demnități sau funcții înalte.» (DEX ’09, pe dexonline).

Dexonline dă etimologia drept «necunoscută»; DLR spune «Origine incertă».

jupâneasă (jupâneasa)

Cu dragă jupâneasa lui,
Viciu, Colinde din Ardeal (1914), col. B. XCVI, p. 163

Soția unui jupân.

În 1914: În cele două cărți din 1914 nu apare nicio explicație pentru «jupâneasă».

Azi: «Soție de jupân.» (DEX ’09, pe dexonline).

Cuvântul se formează din «jupân» + «-easă». Forma cu â apare și la Pamfile.

gazdă

Sus te scoală, gazdă bună,
Viciu, Colinde din Ardeal (1914), col. XII, p. 27

Omul care primește pe cineva în casa lui; stăpânul casei în raport cu oaspeții săi.

În 1914: Viciu explică în glosar: «stăpânul căsei; este în uz general».

Azi: «Persoană care primește pe cineva la sine (dându-i adăpost); cel care ține pe cineva la sine în schimbul unei chirii (și cu întreținere plătită); stăpânul unei case în raport cu oaspeții săi.» (DEX ’09, pe dexonline).

După dexonline, cuvântul vine din maghiarul «gazda».

cest domn bun (cest d’om bun)

Șede gazda, cest dom bun,
Viciu, Colinde din Ardeal (1914), col. LXXX, p. 66

«Domn» este un termen de politețe pentru un bărbat; cuvântul vine din latinescul «dominus».

În 1914: Raportul Academiei despre culegere (A. Bârseanu) notează că în mai multe locuri «cest domn bun» putea fi foarte ușor «cest d’om bun». Nu se știe sigur cum trebuie citit.

Azi: «Termen de politețe pentru un bărbat.» (DEX ’09, pe dexonline).

Cartea tipărește și variantele «De cest d’om bun» și «Gazda, cest om bun».

boier (mari boieri)

Sculați, sculați, mari boieri,
Viciu, Colinde din Ardeal (1914), col. XIV, p. 28

Stăpân de moșii, cu anumite privilegii; persoană din aristocrația feudală.

În 1914: În 1914, niciun glosar și niciun index nu tipărește vreo explicație pentru «boier».

Azi: «Stăpân de moșii, beneficiind de anumite privilegii; persoană din aristocrația feudală.» (DEX ’09, pe dexonline).

După dexonline, cuvântul vine din slava veche «boljarinŭ».

colindă (colindăm)

Noi d’umblăm colindăm,
Viciu, Colinde din Ardeal (1914), col. XXVII, p. 34

Vechi cântec popular cântat de cete de copii, de flăcăi sau de adulți, de Crăciun și de Anul Nou.

În 1914: Viciu dă alt sens decât cel de azi: «colindă» este «colacul, covrigul, ce se dă colindătorilor drept răsplată pentru colindat», nu cântecul.

Azi: «Vechi cântec popular românesc cântat de cete de copii, de flăcăi sau de adulți cu prilejul sărbătorilor de Crăciun și de Anul Nou.» (DEX ’09, pe dexonline).

Pamfile indexează și «colindeață», adică «colacul colindătorilor».

Crăciun (He, Crăciune)

He, Crăciune, he, stăpane.
Viciu, Colinde din Ardeal (1914), col. XVII, p. 29

Sărbătoarea creștină din 25 decembrie, a nașterii lui Isus; cuvântul vine probabil din latinescul «creatio», «naștere».

În 1914: Viciu prezintă mai multe păreri despre originea numelui: slavistul Miklosich îl derivă din vechiul slav «Kriǰun», iar Pericle Papahagi din latinescul «calationem».

Azi: «Sărbătoare creștină care celebrează, la 25 decembrie, nașterea lui Isus Cristos.» (DEX ’09, pe dexonline).

Pamfile îl contrazice pe Viciu: nu vede sărbătoarea Crăciunului personificată.

ajun (Seara de Ajun)

Asta-i seara de Ajun,
Viciu, Colinde din Ardeal (1914), col. I, p. 21

Ziua dinaintea unor sărbători creștine, mai ales a Crăciunului și a Bobotezei.

În 1914: Viciu explică în glosar doar varianta locală «arjun», nu cuvântul însuși. Pamfile îl trece în index ca «baciu(l) lui Crăciun» și «moș Ajun», datină, fără definiție.

Azi: «Zi care precedă anumite sărbători creștine (în special Crăciunul și Boboteaza).» (DLRLC, pe dexonline).

Dexonline îl derivă regresiv din verbul «ajuna».

pițărăi (Urarea pitărăilor)

Bună ziua lui Ajun,
Viciu, Colinde din Ardeal (1914), col. U. XXXVII, p. 191

Copil care umblă cu colindul, împreună cu alții, în ajunul Crăciunului.

În 1914: Viciu explică «pizără» ca o vergea, ca sorcova, cu care umblă copiii la colindat în Ajun și în dimineața Crăciunului. Într-o notă, cei care colindă așa «se numesc pitărăi».

Azi: «Copil care umblă cu colindul (împreună cu alții) în ajunul crăciunului.» (DLRLC, pe dexonline).

DLRLC dă și sensurile «colac dat colindătorilor» și «băț de alun descojit».

Vicleim (Vifleim)

În Vifleim ni s’arata :
Viciu, Colinde din Ardeal (1914), col. XX, p. 31

Dexonline definește «vicleim» ca veche dramă populară despre nașterea lui Isus, jucată la țară de flăcăi costumați, de Crăciun.

În 1914: Pamfile explică «Vicleiem» ca datina tineretului român de a reprezenta la Crăciun Nașterea lui Iisus Hristos; în alte părți, scrie el, i se spune «Irozi».

Azi: «Veche dramă populară de origine creștină reprezentând nașterea lui Isus Cristos, jucată la țară, în perioada Crăciunului, de către flăcăi costumați.» (DEX ’09, pe dexonline).

În prefață, Viciu scrie că «vifleimul, ca reprezentație, s’a dat uitării».

stea (steaua)

Magii cu steaua călătorind.
Viciu, Colinde din Ardeal (1914), col. U. VI, p. 173

Obiect în formă de stea, din lemn sau carton, împodobit, cu care umblă colindătorii de Crăciun.

În 1914: Pamfile trece «stea» în index doar cu trimiteri, precum «datina umblării cu steaua», fără să explice cuvântul.

Azi: «Obiect simbolizând o stea, alcătuit dintr-un disc făcut din lemn, carton etc. cu numeroase colțuri, fixat într-o coadă de lemn și frumos împodobit, cu care umblă colindătorii cu ocazia sărbătorilor de Crăciun.» (DEX ’09, pe dexonline).

crai (trei crai)

Trei crai după ea mergeau,
Viciu, Colinde din Ardeal (1914), col. XX, p. 31

Cei trei crai sunt magii din Răsărit care au vestit nașterea lui Isus; cuvântul vine din slava veche «kralĭ».

În 1914: Viciu pune «Craii» între paranteze, ca sinonim al «Irozilor», fără să explice cuvântul. Pamfile îl indexează doar cu trimiteri la pagini.

Azi: «Trei Crai de la Răsărit = magi din Răsărit, care au vestit nașterea lui Isus.» (DEX ’09, pe dexonline).

Irod

C’au fost oastea lui Irod,
Viciu, Colinde din Ardeal (1914), col. VI, p. 24

Numele mai multor principi și regi ai Iudeii; Irod cel Mare a ordonat măcelul pruncilor.

În 1914: Pamfile trece «Irod» în index doar cu numere de pagină. Viciu folosește numele fără nicio explicație.

Azi: «Irod (Herod) m. numele mai multor principi și regi ai Iudeii: IROD CEL MARE ordonă măcelul pruncilor» (Șăineanu, ed. VI (1929), pe dexonline).

înfășețel (‘nfășățel)

Mititel / Și ‘nfășățel,
Pamfile, Crăciunul (1914), p. 55

Cuvânt popular care înseamnă «înfășat»; în colindă apare în perechea «Mititel și ‘nfășățel».

În 1914: Indexul lui Pamfile explică forma doar prin derivare: «înfășețel, adv. dela înfășat».

Azi: «adj. m. (pop.) înfășat.» (DAR (2002), pe dexonline).

Versul de pe pagina 55 e tipărit «’nfășățel», cu ă, iar indexul are «înfășețel», cu e.

ceată (cete)

Ce stați, cete de feciori,
Viciu, Colinde din Ardeal (1914), col. XVI, p. 29

Grup de oameni adunați, de obicei, pentru un scop comun.

În 1914: În indexul lui Pamfile, «ceată» apare doar ca trimitere («ceată de colindători, 37»), fără definiție.

Azi: «Grup (neorganizat) de oameni, adunați de obicei în vederea unui scop comun.» (DEX ’09, pe dexonline).

Pamfile descrie ceata în carte: «Numărul copiilor dintr’un cârd sau ceată este de doi înşi».

vătaf (Vătav)

Vătav de mare !
Viciu, Colinde din Ardeal (1914), col. B. LXXXI, p. 154

Căpetenie a colindătorilor sau a călușarilor; persoană care conduce alaiul unei nunți.

În 1914: Viciu scrie în prefață: «Vătafii, după gazdă, sunt conducătorii feciorilor».

Azi: «Căpetenie a călușarilor, a colindătorilor etc.; persoană care conduce alaiul unei nunți.» (DEX ’09, pe dexonline).

Pamfile indexează și «vătraiu», adică «vătaf de colindători».

cetină (cetinule, cetioară)

Cetinule, cetioare dragă.
Pamfile, Crăciunul (1914), p. 88

Ramură, creangă de brad.

În 1914: Pamfile notează în index doar refrenul («cetinică, cetioară dragă, refren de colind»), fără sens.

Azi: «Ramură, creangă de brad.» (DEX ’09, pe dexonline).

Dexonline derivă cuvântul din bulgarul și sârbo-croatul «četina».

zori (zorile)

Nu grăbiți cu zorile,
Viciu, Colinde din Ardeal (1914), col. XCII, p. 72

Lumina care apare pe cer înainte de răsăritul Soarelui; timpul zilei când răsare Soarele.

În 1914: Pamfile trece «zori» în index doar ca «datină», cu o trimitere la pagină, fără explicație.

Azi: «Lumină care se arată pe cer înainte de a răsări Soarele; timp al zilei când răsare Soarele.» (DEX ’09, pe dexonline).

Viciu glosează doar verbul înrudit «zăurì», a colinda în dimineața celei de-a doua zi de Crăciun; substantivul rămâne neexplicat.

dalior (Măr dalior)

Este-un maru d’alior.
Viciu, Colinde din Ardeal (1914), col. LXIX, p. 58

Cuvântul «dalior» nu se găsește în dexonline; nu avem un sens sigur.

În 1914: Viciu nu are un răspuns sigur: într-o notă scrie «= Alior», în glosar «Explicare n’am aflat», iar în alt loc «poate: d’alior, aurel [?]».

Azi: Niciun dicționar de pe dexonline nu are cuvântul. Există doar «alior», o plantă cu suc lăptos, otrăvitor.

În prefață, Viciu dă «dalior=aurel(?)» drept exemplu de vorbe pocite de colindători.

mărgăritar (mărgăreată)

Ismei creată, mărgăreată !
Viciu, Colinde din Ardeal (1914), col. B. XCVI, p. 163

Azi «mărgăritar» înseamnă perlă, dar și o plantă, lăcrămioara. În colindă, Viciu explică «ismă mărgăreată» prin «isma creată» (Mentha crispa).

În 1914: Viciu glosează «mărgăreț, -ă» prin «ismă a […] = ismă creată, Mentha crispa» și adaugă «b= ca mărgăritarul».

Azi: «Boabă rotundă și tare de culoare albă-strălucitoare cu reflexe sidefii, care se formează în corpul unor scoici și care se utilizează ca podoabă de preț; mărgărit.» (DEX ’09, pe dexonline).

Viciu leagă cuvântul și de mărgăritar: «ca mărgăritarul».

Cum am lucrat

Am pornit de la cele două cărți din 1914 și am verificat fiecare vers pe pagina scanată. Sensurile de azi sunt citate din dexonline, cu numele dicționarului la fiecare intrare.

Datele din acest dicționar sunt libere pentru reutilizare sub licența CC BY 4.0, cu menționarea sursei inteles.ro.

Descarcă: tabelul complet (CSV, 22 de cuvinte) și fișa pentru clasă (PDF, 2 pagini A4).

Surse

• Alexiu Viciu, Colinde din Ardeal (1914), scan digitizat (AMTAP).
• Tudor Pamfile, Sărbătorile la români. Crăciunul (1914), scan pe archive.org.
• dexonline.ro, pentru sensurile de azi.

Pentru calendarul datinelor de iarnă, vezi nopțile de vise din calendarul popular și visele de Sfântul Andrei.