Tradiții de culesul viilor: obiceiuri românești

Tradițiile de culesul viilor leagă strângerea strugurilor de munca în familie, ajutorul vecinilor și sărbătorile toamnei. Reperul popular pentru începutul culesului e Cârstovul Viilor, pe 14 septembrie, de Înălțarea Sfintei Cruci. Data e din calendarul tradițional. Nu e un termen agricol obligatoriu pentru toate podgoriile.

Cârstovul Viilor și Ziua Crucii

Ziua Crucii are și numele popular de Cârstovul Viilor, întâlnit alături de Ostrovul Viilor. În calendarul Institutului Național al Patrimoniului, 14 septembrie marchează începutul culesului de struguri și bătutul nucilor.

În credința populară, atunci pământul „se închide”, iar insectele și reptilele se retrag până la primăvară. E o imagine a schimbării de anotimp: munca din vie intră în aceeași rânduială cu pregătirea gospodăriei pentru frig. În aceleași rânduieli, 14 septembrie era și ultima zi din an în care se culegeau menta și busuiocul.

Ziua e una de post. În prezentarea Institutului Național al Patrimoniului, la rubrica „14 septembrie, Ziua Crucii/Cârstovul viilor”, apare credința de a evita alimentele asociate cu semnul crucii, între care nucile și strugurii. Pasajul nu precizează o localitate și nu stabilește o regulă alimentară pentru toate podgoriile. Reperul simbolic al începerii culesului nu e o petrecere obligatorie, cu mâncare și băutură, chiar în ziua sărbătorii.

Credința populară spunea că vinul din struguri culeși înainte de Sfinții Ioachim și Ana, pe 9 septembrie, se acrea, și că mustul casei se amâna până la Cârstov. Vecinătatea cu Sfântul Eustatie, pe 20 septembrie, nu fixează, singură, o zi de cules.

Pentru a compara variantele locale, folosește culegeri de credințe și obiceiuri populare care indică locul și împrejurarea, nu un calendar fără surse.

Strugurii de masă, primul must și vinul nou au repere diferite

Obrejenia, sărbătoarea Schimbării la Față din 6 august, e legată de gustarea strugurilor. La biserică se duceau pentru sfințire înainte de masă, cum amintește și Muzeul de Artă Populară Constanța.

Dezlegarea asta privește strugurii pentru masă. Cârstovul privește începutul culesului din calendarul viticol. Gustarea mustului are alt reper. Sunt momente distincte, chiar dacă în toate apar aceleași roade.

• 6 august, Obrejenia: sfințirea și gustarea strugurilor.
• 14 septembrie, Cârstovul Viilor: începutul simbolic al culesului.
• 23 septembrie, reperul echinocțiului în calendarul popular: gustarea primului must, sub numele „Țâr înainte, țâr înapoi”. Data astronomică a echinocțiului se mută de la un an la altul.
• 26 octombrie, Sâmedru: sfârșitul anului pastoral. În darurile de pomană intră și strugurii, și vinul fiert. În unele zone, de Sâmedru se lega prima gustare solemnă a vinului nou, nu a mustului.

Culesul în clacă: ajutor între gospodari

Claca înseamnă muncă făcută cu ajutorul altora, aici al rudelor și vecinilor veniți la vie. În descrieri, culesul începea dis-de-dimineață, după ce se usca roua. Coșurile împletite din răchită, ciuberele de lemn și vasele pentru struguri sunt partea practică. Cântecele și masa de după lucru vin din întâlnirea oamenilor, nu dintr-o rețetă identică în fiecare sat.

Ajutorul era util tocmai fiindcă strugurii trebuiau strânși, cărați și pregătiți pentru zdrobire. În unele descrieri apar focuri lângă bordeiul din vie, friptură, lăutari, hore și înțelegeri de nuntă după muncile de toamnă. Nu toate familiile făceau ospăț în podgorie.

Printre restricțiile povestite: duminica nu se culegea via, cu credința că vinul din struguri culeși în zi de sărbătoare se oțește sau aduce pagubă; la cules nu erau primiți cei cu conflicte neîncheiate, până nu se împăcau cu vecinii; boabele căzute nu se călcau în picioare, ci se strângeau pentru animalele mici.

Ce înseamnă „strugurele lui Dumnezeu”

În relatările despre cules apare obiceiul de a lăsa câțiva ciorchini neculeși, la capătul rândului, numiți „strugurele lui Dumnezeu”, „strugurele de suflet” sau „hrana păsărilor”. Gestul e explicat ca o parte din rod lăsată păsărilor și, simbolic, duhurilor bune care ar fi păzit via de piatră și de mană, ori sufletelor morților.

Ideea e păstrarea unui dar din recoltă, nu culegerea viei până la ultima boabă. Denumirile și numărul de ciorchini sunt variante, nu dovadă că în fiecare regiune se lăsa aceeași cantitate. În unele relatări, în noaptea de după primul cules se făcea o pomană în vie, cu lumânări pe frunze de viță, din primul must și din pâinea nouă.

De la lin la must: muncă și credințe

Linul e vasul în care se zdrobesc strugurii, tradițional din lemn de stejar, prin călcare cu picioarele. Metoda sparge boabele fără să sfărâme sâmburii, care ar fi dat vinului un gust amar. În povești se alegeau tineri curați, care își spălau picioarele cu apă de izvor și agheasmă, ca puritatea lor să treacă în vin. Curățarea vaselor și a picioarelor are, separat, un rost practic.

În descrierile datinilor, primul must curs din lin se ducea la biserică, într-un ulcior de lut, pentru binecuvântare, și abia apoi se împărțea familiei și celor care ajutaseră. Nu confunda gestul cu sfințirea strugurilor de Obrejenie și nu-l lua drept o obligație urmată identic peste tot. Reperul pentru gustarea primului must, consemnat explicit de Institutul Național al Patrimoniului, e cel al echinocțiului de toamnă.

„Fierberea” vinului și păstrarea în butoaie

După zdrobire, mustul era pus în butoaie de stejar sau salcâm și ținut în pivniță. În vorbirea gospodărească, fermentarea se numește și „fierberea vinului”. Termenul nu înseamnă că mustul se încălzește pe foc. Etapa asta se deosebește de vinul fiert dat de pomană.

Pe durata fermentării se degajă dioxid de carbon. Dopul nu se închidea etanș. La vana se punea, în descrierile vechi, o frunză de nuc sau un dop de tulpină de porumb. Pivnița are nevoie de aer. Nu intra cu flacără deschisă. „Odihna vinului” din povești nu e o instrucțiune de siguranță pentru un spațiu închis.

Strugurii și vinul în pomenile de Sâmedru

De Sâmedru, pe 26 octombrie, calendarul popular marchează sfârșitul anului pastoral. În ajun sunt Moșii de toamnă: se aprind focurile lui Sâmedru, peste care tinerii săreau pentru sănătate, și se fac pomeni. Printre darurile consemnate de Institutul Național al Patrimoniului se află nucile, strugurii și vinul fiert.

Asta e o legătură documentată între rodul viei și pomenirea morților. Nu înseamnă că fiecare familie trebuia să aștepte până atunci ca să guste vinul nou. Mustul proaspăt, vinul obținut prin fermentare și vinul fiert de pomană sunt lucruri diferite. Nu le amesteca.