Superstiții Filipii de toamnă: zilele lupilor

Superstițiile de Filipii de toamnă, zile ținute în jurul datei de 14 noiembrie, îi arată pe acești „Filipi” drept stăpâni ai lupilor: nu se coase, nu se toarce, nu se dă nimic din casă, iar ciobanii cer pază pentru turme. Sunt zile de frică practică, nu de sărbătoare veselă.
Filipii de toamnă cad în calendarul popular românesc pe la mijlocul lui noiembrie, cu axul pe 14 noiembrie, ziua Sfântului Apostol Filip și ajunul Postului Crăciunului. Cu puțin înainte, în prima sâmbătă a lunii, se țin pomenirea de Moșii de toamnă. Folclorul le leagă de începutul sezonului de împerechere a lupilor. Interdicțiile de muncă textilă, de împrumut și de munci grele vin din teama ca „gura lupului” să nu se deschidă asupra casei și a vitelor.
Cine sunt Filipii din calendarul popular
Filipii nu sunt sfinți din sinaxar în sensul strict al cuvântului. Sunt personaje ale calendarului popular, zeități protectoare ale lupilor, păstrate mai ales în satele de munte și de deal unde oieritul a contat. Numele se lipește de 14 noiembrie, când Biserica îl pomenește pe Sfântul Apostol Filip, dar conținutul zilelor e mai vechi decât hagiografia: e frica de lup, animal care jalonă viața păstorului de la leagăn până la mormânt.
Mitologia românească spune că lupul a fost creat de diavol „pentru paguba omului”, dar diavolul n-a putut să-i dea viață. A acceptat un pariu cu Dumnezeu: lupul va prinde suflet, dar va fi al aceluia după care s-ar lua să-l mănânce. Abia înviat, animalul s-a repezit la diavol. Așa a ajuns lupul, creat de rău, să fie și dușmanul răului. Povestea explică de ce, în folclor, lupul e temut și, în același timp, folosit ca nume de protecție pentru copiii bolnavi: Lupu, Lupa.
Calendarul popular cunoaște două serii de Filipi. Filipii de toamnă deschid, pe la mijlocul lui noiembrie, lunga perioadă de împerechere a lupilor. Filipii de iarnă, așezați la cumpăna dintre ianuarie și februarie (în unele zone 25 ianuarie-2 februarie, în altele 29 ianuarie-2 februarie), o închid. Între cele două praguri stau vreo 80 de zile, cât ține, în observația populară, sezonul greu al haitelor.
Pe 14 noiembrie, deci, se întâlnesc trei planuri: praznicul Apostolului Filip, ajunul Postului Nașterii Domnului (care începe pe 15 noiembrie) și pragul popular al lupilor. De aici densitatea de interdicții. Nu e o zi „goală” din calendar. E o zi de nod.
De ce se teme satul de aceste zile
Lupul omoară mai mult decât mănâncă. Asta e observația care revine în poveștile de stână. Ursul e puternic, dar lupul e lacom și greu de prevăzut. În noiembrie, turmele coboară, nopțile se lungesc, iar urmele pe zăpada timpurie arată că haitele se apropie de sate. Frica nu e abstractă. E contabilitate de oi pierdute.

De aceea Filipii de toamnă sunt ținuți mai ales în casele de ciobani și în gospodăriile cu animale. Cine nu-i ține, spune credința, rămâne fără păsări în curte sau fără miei primăvara. Nu e o amenințare teologică. E o amenințare de inventar.
Interdicțiile seamănă cu cele de la alte zile de lup din calendar, inclusiv cu unele practici de pe la Sfântul Andrei, când iarăși se ung pragurile și se pândește noaptea. Despre stratul de strigoi și lupi de la final de noiembrie am scris și la superstițiile de Sfântul Andrei.
Ce nu se face de Filipii de toamnă
Lista de opriri e lungă, dar are o logică internă: tot ce „deschide”, „taie” sau „împrăștie” din casă ar deschide, prin contagiune magică, gura lupului. Acestea sunt credințe populare, nu rânduială bisericească.
Nu se coase, nu se toarce, nu se țese
Ce se crede: Acul, fusul și războiul de țesut „înțeapă” sau „leagă” în chip greșit. Cine coase de Filipi ar „coase” gura lupului pe vitele casei sau, dimpotrivă, ar deschide urme pe care haitele le găsesc. Femeile lasă lucrul textil deoparte pentru una sau mai multe zile.
Nu se dă nimic din casă
Ce se crede: Împrumutul de sare, făină, unelte sau bani scoate belșugul din gospodărie și „arată” lupului drumul. Regula e ținută și de Filipii de iarnă. Cine dă azi ar da, se spune, tot anul.
Nu se spală pe cap
Ce se crede: Spălatul pe cap în zilele lupilor atrage boală sau, în variante mai aspre, „cheamă” dihănia asupra casei. E o interdicție de prag, asemănătoare cu cele de pe la sărbătorile grele de toamnă.
Nu se lucrează lemnul în grabă
Ce se crede: Meșterii care lucrează lemnul țin ziua ca să aibă de lucru tot restul anului. Paradoxal, odihna de azi e citită ca garanție a muncii de mâine. Cine încalcă ar rămâne fără comenzi.
Se „leagă” gura sobei și se atârnă securea
Ce se crede: În unele sate, femeile lipesc gura sobei ca să se lege și gura lupilor. La horn se atârnă o secure sau o unealtă grea, ca dihăniile să uite de vite. Gesturile sunt de apărare simbolică, nu de vânătoare.
Singura muncă „îngăduită”: spălatul cu apă clocotită
Ce se crede: Spălatul rufelor în apă clocotită e, prin empatie magică, un fel de a opări gura lupului. E una dintre puținele activități recomandate, nu doar tolerate, în aceste zile.
Dacă ai auzit de la bunici „nu lua acul în mână de Filipi”, acum știi de unde vine vorba. Nu din lene. Din inventarul de frici al stânii.

Lupul din vis și lupul din ocol
În folclor, lupul e animal de graniță: între sat și pădure, între om și diavol, între protecție și pagubă. De aceea apare des și în vise, cu greutate simbolică mare. Despre stratul oniric am scris separat la ce înseamnă când visezi lupi.
Biserica, postul și lupii: trei calendare în aceeași săptămână
Pe 14 noiembrie, Biserica Ortodoxă îl cinstește pe Sfântul Apostol Filip, unul dintre cei doisprezece, pescar din Betsaida, propovăduitor în Asia Mică, martirizat la Hierapolis. A doua zi, pe 15 noiembrie, începe Postul Nașterii Domnului, post de asprime mijlocie, lung de 40 de zile. Nici praznicul, nici postul nu vorbesc despre lupi.
Folclorul a lipit însă de această cumpănă de noiembrie un scenariu de protecție a vitelor. A luat numele sfântului, a luat frica reală de haită și a construit „Filipii”. Rezultatul e un pachet de zile în care satul se strânge, nu se deschide: nu dai, nu coși, nu chemi, nu umbli degeaba noaptea.
Scenariul de înnoire a timpului continuă apoi cu Ovidenia (21 noiembrie), Noaptea strigoilor, Sântandrei și Sânnicoară. Mijlocul și finalul de noiembrie sunt, în calendarul popular, o scară de praguri spre iarnă. Despre unul dintre ele, cu ceruri deschise și lumină de veci, merită citit și articolul despre Sfântul Andrei, unde noaptea capătă altă greutate.
Pentru digi și orășeni, Filipii de toamnă pot părea pitoresc. Pentru cine a pierdut oi într-o iarnă grea, regulile au fost manual de supraviețuire îmbrăcat în poveste. Uneori superstiția e doar experiență agricolă cu nume de sfânt.
Cum poți privi zilele astea azi
Dacă ții post de a doua zi, 14 noiembrie e un prag firesc de pregătire: mai puțin zgomot, mai multă rânduială în casă. Dacă ai animale, prudența de noiembrie nu strică, cu sau fără secure la horn. Dacă te leagă doar amintirea bunicilor, poți păstra o singură regulă blândă: nu începe certuri și nu arunca din casă lucruri cu mânie.
Nu trebuie să crezi că acul „cheamă lupul” ca să înțelegi de ce femeile din sat lăsau cusătura din mână. Într-o economie fără grajduri zăvorâte și fără lanternă frontală, o zi de oprire putea face diferența dintre o turmă întreagă și una spartă.
Iar dacă noiembrie îți aduce oricum neliniște, e normal. E luna în care lumina scade și se așază iarna. Calendarul popular doar i-a dat nume și reguli.
Întrebări frecvente
Când sunt Filipii de toamnă?
În calendarul popular, Filipii de toamnă se așază pe la mijlocul lui noiembrie, cu axul pe 14 noiembrie, ziua Sfântului Apostol Filip. Ei deschid perioada de împerechere a lupilor, închisă iarna de Filipii de iarnă.
Ce legătură au Filipii cu lupii?
Filipii sunt, în mitologia populară, protectori ai lupilor. Zilele lor coincid cu sezonul în care haitele se apropie de stâni, deci satul răspunde cu interdicții menite să „lege” gura dihăniei.
Ce nu ai voie să faci de Filipii de toamnă?
Nu se coase, nu se toarce, nu se dă din casă, nu se spală pe cap și se evită munca grăbită. În unele zone se lipeste gura sobei și se atârnă o secure la horn. Sunt credințe populare, nu porunci bisericești.
Filipii de toamnă și Sfântul Apostol Filip sunt același lucru?
Nu. Pe 14 noiembrie Biserica îl pomenește pe Apostolul Filip. Filipii din folclor sunt un strat popular lipit de aceeași dată, centrat pe lupi și pe paza vitelor, nu pe viața apostolului.
De ce coincid Filipii cu începutul Postului Crăciunului?
Postul Nașterii Domnului începe pe 15 noiembrie, a doua zi după praznicul Apostolului Filip. Calendarul popular a încărcat tot nodul ăsta de date cu sens de prag: se închide un tip de muncă și de voie, se deschide iarna liturgică și pastorală.
Se mai țin Filipii de toamnă în orașe?
Mai rar, și mai ales ca amintire de familie. Regula „nu coase / nu da din casă” supraviețuiește pe alocuri la țară și în casele cu legături strânse de oierit. În oraș rămâne, de obicei, doar data de pe calendar.






