Cine a inventat ciocolata: de la băutura aztecă la tableta

Nimeni, singur. Băutura din cacao exista în America Centrală cu mii de ani înainte să afle Europa de ea, iar tableta pe care o rupi azi în pătrățele s-a născut în secolul al XIX-lea, din patru invenții făcute de oameni diferiți.

Băutura, înaintea tuturor numelor

Popoarele din America Centrală fermentau și prăjeau boabele de cacao și le beau. La mayași era băutură de ritual, iar la azteci boabele serveau și drept monedă: plăteai cu ele. Columb a dat peste ele în 1502, dar în Spania au ajuns abia după ce Cortés a cucerit Mexicul, în jurul anului 1528. Spaniolii au pus zahăr în ea și au băut-o caldă, iar în secolul al XVII-lea ciocolata ajunsese la curțile din Franța și Anglia.

Drumul întreg, de la situl arheologic din Ecuador până la fabricile Kandia și Zamfirescu din România, e povestit separat în istoria ciocolatei.

Patru oameni, patru pași

Dacă prin „ciocolată” înțelegi tableta, răspunsul are patru nume, toate între 1828 și 1879.

Coenraad van Houten, 1828. Chimistul olandez a făcut o presă hidraulică ce desparte untul de cacao de restul boabei și lasă o pudră fină, care se dizolvă ușor. Înainte, băutura era grasă și plină de granule.
Joseph Fry, 1847. La Bristol, firma J.S. Fry & Sons a amestecat pudra de cacao cu unt de cacao topit și zahăr. A ieșit o pastă care se turna în forme, adică prima tabletă.
Daniel Peter și Henri Nestlé, 1875. Peter se chinuia de ani buni să pună lapte în ciocolată fără să se strice. A reușit cu laptele condensat inventat de Nestlé: prima ciocolată cu lapte.
Rodolphe Lindt, 1879. A inventat conșa, o mașină care frământă zile întregi ciocolata topită. De acolo vine textura care se topește în gură.

Deci prima tabletă e a lui Fry, ciocolata cu lapte a lui Peter, iar finețea de azi îi datorează mult lui Lindt.

Din ce e făcută ciocolata

Se pornește de la boabele de cacao, fermentate și prăjite. Din ele se obțin două lucruri, pudra și untul de cacao, exact cele pe care le-a despărțit van Houten. Tableta neagră le reunește cu zahăr, cea cu lapte mai adaugă lapte, iar cea albă nu are deloc pudră de cacao.

În Uniunea Europeană, numele sunt reglementate de Directiva 2000/36/CE:

ciocolata neagră: minimum 35% substanță uscată de cacao, din care cel puțin 18% unt de cacao;
ciocolata cu lapte: minimum 25% substanță uscată de cacao și 14% substanță uscată de lapte;
ciocolata albă: minimum 20% unt de cacao și 14% substanță uscată de lapte.

Procentele se citesc pe ambalaj, așa că merită să te uiți la ele: de la ele se vede cât cacao cumperi de fapt.

Dacă te prind poveștile de felul ăsta, în aceeași serie sunt înghețata și cafeaua.