Cine a inventat bicicleta? Karl Drais, în 1817
Karl Drais a construit în 1817 strămoșul bicicletei: un vehicul cu două roți, dar fără pedale. Pedalele au fost adăugate în anii 1860, iar John Kemp Starley a lansat în 1885 modelul Rover, cu lanț și două roți de mărime apropiată. Bicicleta modernă este rezultatul acestor etape, nu invenția completă a unui singur om.
Mașina lui Drais se împingea cu picioarele
Baronul german Karl Drais și-a prezentat vehiculul la Mannheim. Se numea Laufmaschine, adică o mașină de alergat. Te așezai pe șa, țineai ghidonul și te împingeai cu picioarele. Când prindeai viteză, ridicai picioarele și te deplasai ținându-ți echilibrul.
Noutatea era așezarea roților una după alta și controlul direcției prin roata din față. Cadrul era din lemn. Nu exista un mecanism care să transforme rotirea pedalelor în mișcare, pentru simplul motiv că nu existau pedale.
În franceză, vehiculul a primit numele draisienne, după Drais. De aceea, numele lui apare ca răspuns la întrebarea despre inventatorul bicicletei: el este legat de primele vehicule de acest fel. Dar între mașina sa și o bicicletă actuală există diferențe mari.
Cine a adăugat pedalele
În anii 1860, în Franța, au apărut vehicule cu pedale fixate pe roata din față. Pierre Lallement este asociat cu această soluție și a obținut un brevet în Statele Unite în 1866. Pierre Michaux este legat de producția de serie a velocipedelor, alături de colaboratorii săi.
Atribuirea primei idei rămâne disputată. Brevetarea unei soluții și fabricarea ei pentru public sunt contribuții diferite, iar istoria pedalelor nu se reduce la un singur nume. Lallement și Michaux apar în răspunsuri pentru că au avut roluri în această etapă.
Pedalele acționau direct roata din față, fără lanț. Aceste velocipede erau rigide și îi zdruncinau puternic pe cei care le foloseau pe drumurile de piatră. Porecla englezească boneshaker, „scuturător de oase”, descria destul de bine senzația mersului.
De ce unele biciclete aveau roata din față uriașă
Când pedalele sunt legate direct de roată, o roată mai mare parcurge mai mult drum la fiecare rotație. Așa se explică modelul cu roata foarte mare în față și una mică în spate, cunoscut drept penny-farthing.
Viteza venea însă cu un neajuns: ciclistul stătea sus, deasupra roții din față. O cădere peste ghidon era periculoasă, iar oprirea și coborârea cereau îndemânare. Nu este modelul pe care ai vrea să înveți astăzi să mergi pe bicicletă.
Propulsia, direcția și siguranța sunt aspecte distincte și în istoria mașinii. Un vehicul nu ajunge la forma cunoscută doar prin adăugarea unui singur mecanism.
Starley și forma pe care o recunoști astăzi
John Kemp Starley a lansat Rover Safety Bicycle în 1885. Modelul avea două roți de dimensiuni apropiate și transmisie prin lanț către roata din spate. Pedalai între roți, iar lanțul ducea mișcarea spre spate.
Asta separa două funcții: ghidonul și roata din față controlau direcția, iar roata din spate primea forța de la pedale. Șaua nu mai trebuia așezată deasupra unei roți uriașe. Denumirea safety sublinia diferența de siguranță față de modelele înalte.
Starley nu a inventat fiecare piesă a bicicletei. Modelul său a contribuit la stabilirea configurației devenite familiare: șa, ghidon, pedale, lanț și roți de mărime apropiată. Acesta este motivul pentru care numele lui apare când întrebarea se referă la bicicleta modernă.
Anvelopa pneumatică practică realizată de John Boyd Dunlop în 1888 a adăugat confort. Aerul din anvelopă reducea zdruncinăturile față de roțile rigide. Îmbunătățirea confortului a fost o altă etapă, separată de apariția cadrului și a transmisiei.
Ce nume și ce an folosești într-un răspuns scurt
Dacă întrebarea cere începutul bicicletei, răspunsul este „Karl Drais, 1817”, cu precizarea „fără pedale”. Dacă se referă la forma modernă cu lanț, răspunsul îl include pe John Kemp Starley și modelul din 1885. Pentru pedale, trebuie amintită etapa franceză din anii 1860.
Cuvântul românesc „bicicletă” vine din francezul bicyclette. „Drezină” păstrează numele lui Drais, dar desemnează un vehicul de cale ferată, parte din istoria trenului, nu o bicicletă obișnuită.