Cine a inventat cafeaua? Nimeni. Planta e etiopiană, băutura e yemenită

Nu există un inventator cunoscut al cafelei. Planta Coffea arabica este originară din Etiopia și Sudanul de Sud, iar consumul băuturii din boabe prăjite este documentat în Yemen în secolul al XV-lea. Kaldi, păstorul căruia îi este atribuită frecvent descoperirea, este un personaj de legendă, nu un inventator confirmat istoric.

Răspunsul depinde, așadar, de ce numești „cafea”: planta, băutura sau metoda de preparare. Originea unei plante nu este același lucru cu locul în care oamenii au început să o cultive și să o transforme într-o băutură.

De unde provine cafeaua: Etiopia sau Yemen?

Din ambele locuri, dar în sensuri diferite. Originea naturală a plantei arabica este în Africa de Est. Yemenul, de cealaltă parte a Mării Roșii, are rolul central în istoria timpurie documentată a băuturii: mai târziu, genetica a arătat că arabica cultivată în lume s-a răspândit pornind de la fermele din Yemen, nu din centrul de origine african.

Boaba pe care o râșnești este sămânța fructului arborelui de cafea. Între planta sălbatică și ceașcă există recoltarea, prelucrarea, prăjirea și prepararea. Nu cunoaștem persoana care a făcut prima dată toate aceste lucruri pentru a obține băutura.

Etiopia se află în Cornul Africii, în estul continentului, nu în Africa de Nord. Numele „arabica” nu mută originea plantei în Peninsula Arabică; el trebuie separat de traseul istoric al cultivării și comerțului.

Aceeași distincție apare la pizza: originile preparatului, în Italia, sunt mai vechi decât numele persoanei care a fixat varianta modernă. La cafea, un nume repetat într-o poveste nu rezolvă lipsa documentelor.

Kaldi și caprele: ce spune legenda

În poveste, păstorul etiopian Kaldi observă că animalele sale sunt neobișnuit de agitate după ce mănâncă fructele roșii ale unui arbust. Gustă și el, apoi duce fructele unui călugăr. Într-o variantă răspândită, călugărul le aruncă în foc, mirosul boabelor prăjite îi atrage atenția, iar din ele este pregătită băutura.

Secolul al IX-lea, asociat frecvent cu această întâmplare, aparține poveștii. Nu este o dată confirmată pentru prima ceașcă de cafea. Legenda a fost consemnată mult mai târziu decât evenimentele pe care pretinde că le descrie.

National Coffee Association prezintă episodul drept legendă și precizează că începuturile exacte ale descoperirii cafelei nu sunt cunoscute. Povestea explică într-un mod memorabil efectul băuturii; nu oferă dovada unui inventator.

Yemenul și primele mărturii despre băutură

În Yemenul secolului al XV-lea, comunitățile sufite foloseau cafeaua pentru a rămâne treze în timpul rugăciunilor de noapte. Cultivarea în zone precum Haraz și Bani Matar și comerțul prin portul Mocha au ajutat la răspândirea ei.

Un nume asociat începuturilor este Jamal-al-Din al-Dhabhani, muftiu din Aden, mort în 1470. Într-un text din 1587, Abd al-Qadir al-Jaziri îl menționează printre primii consumatori ai băuturii, în jurul anului 1454. Mențiunea este ulterioară faptelor descrise și nu îl dovedește drept inventator.

De aici se vede de ce răspunsul „un călugăr a inventat cafeaua” este prea categoric. Există comunități care au consumat-o, oameni pomeniți în cronici și rute comerciale. Nu există un document care să atribuie fără echivoc prima preparare unei persoane.

Cum s-a răspândit spre Istanbul și Europa

Din Yemen, cafeaua a ajuns la Mecca, Cairo, Damasc, Bagdad și Istanbul. Portul Mocha a avut un rol major în export, iar numele său a rămas legat de cafea și după schimbarea rutelor comerciale.

În 1554, Hakem din Alep și Șems din Damasc au deschis o cafenea în cartierul Tahtakale din Istanbul, episod consemnat de cronicarul Ibrahim Peçevi. Cafeaua a întâmpinat și opoziție: la Mecca a fost interzisă temporar în 1511, apoi, în 1524, o fatwă a muftiului Mehmet Ebussuud, sub Soliman Magnificul, a readus-o în legalitate.

Medicul german Leonhard Rauwolf a descris băutura întâlnită la Alep în 1573, folosind numele chaube. Comerțul venețian a contribuit apoi la intrarea ei în Europa de Vest, spre sfârșitul secolului al XVI-lea și începutul celui de-al XVII-lea.

Povestea vieneză despre sacii de cafea lăsați de otomani după asediul din 1683 și despre Kolschitzky nu trebuie confundată cu deschiderea documentată a localului lui Diodato. La fel ca în cazul lui Kaldi, legenda și reperul istoric merită păstrate separat.

Mai târziu, olandezii au dus planta în Java, iar în 1720 ofițerul francez Gabriel de Clieu a dus puieți în Martinica, de unde cafeaua a trecut în Caraibe. Din 1852, Brazilia este cel mai mare producător al lumii. Răspândirea plantațiilor nu schimbă originea africană a plantei.

De unde vine cuvântul „cafea” în română

Cuvântul românesc vine din turcescul kahve, legat de arabul qahwa. Dicționarele înregistrează și influența neogreacă, iar unele forme au fost influențate de francezul café. Cuvântul apare la Ion Neculce; forma „cafă” este întâlnită în Banat și Transilvania.

„Cafea” denumește atât sămânța, cât și băutura. „La cafea” numește și o întâlnire sau momentul în care se bea. Expresia argotică „a-i face cuiva cafeaua” înseamnă a complota împotriva lui, nu a-i pregăti o ceașcă.

Planta, rețeta și aparatul sunt întrebări diferite

Ibricul, filtrul și espressorul țin de metodele de preparare. Băutura clasică de acasă la noi rămâne cafeaua turcească la ibric, iar termenii de bar sunt vocabular de secolul XX. Istoria unui aparat nu este istoria primei băuturi, după cum întrebarea cine a inventat ceasul cere să precizezi despre ce mecanism vorbești.

Când cercetezi originea unui obiect folosit zilnic sau a unui obicei, caută diferența dintre prima mărturie și prima apariție. Pentru cafea, documentele despre Yemen sunt un reper al consumului cunoscut, nu dovada că nimeni, nicăieri, nu încercase înainte o băutură din această plantă.