Superstiții Moșii de toamnă: ce se dă de pomană
Superstițiile de Moșii de toamnă, ținute în prima sâmbătă din noiembrie, se învârt în jurul pomenirii morților: se dă de pomană colivă, colaci și lumânări, se umblă la morminte, iar casa nu se lasă fără lumină, ca sufletele să se odihnească. Este una dintre cele mai vechi zile de pomenire din calendarul popular românesc.
Moșii de toamnă cad în prima sâmbătă a lunii noiembrie și deschid, în calendarul popular, șirul pomenirilor de iarnă, înainte de pragul aspru al Filipiilor de toamnă și de Ovidenia de pe 21 noiembrie. Se fac parastase, se împart colivă și fructe, se aprind lumânări pe morminte. Folclorul leagă ziua de ideea că morții se apropie de casă și așteaptă să fie amintiți cu milostenie, nu cu spaimă.
Când cad Moșii de toamnă și de ce tocmai sâmbăta
În tradiția românească, cuvântul „moși” vine de la „strămoși” și nu denumește doar morții, ci și zilele consacrate lor și pomenile înseși. Simion Florea Marian, în „Trilogia vieții”, număra pe tot parcursul anului vreo douăzeci de astfel de zile. Printre ele stau Moșii de primăvară (de Măcinici), Moșii de vară (sâmbăta dinaintea Rusaliilor), Moșii de toamnă (prima sâmbătă din noiembrie) și Moșii de iarnă (sâmbăta dinaintea Duminicii lăsatului sec de carne).
Sâmbăta nu e aleasă la întâmplare. Sfinții Părinți au rânduit ca pomenirea generală a celor adormiți să se facă sâmbăta, ziua în care Hristos a stat cu trupul în mormânt. Sâmbăta se deschide spre duminică, ziua Învierii. De aceea, pe tot parcursul anului bisericesc, sâmbăta rămâne ziua naturală a parastaselor.
Biserica Ortodoxă are două sâmbete de pomenire generală cu greutate liturgică deosebită: sâmbăta dinaintea Duminicii lăsatului de sec de carne și sâmbăta dinaintea Pogorârii Duhului Sfânt. Moșii de toamnă din prima sâmbătă a lui noiembrie stau, în practică, alături de aceste zile ca un prag popular de toamnă târzie: se curăță mormintele, se împart pomeni, se aprind lumânări înainte ca iarna să înghețe cimitirele.
În Transilvania și Banat, obiceiul se întâlnește adesea cu Luminația de 1 noiembrie, preluată din calendarul catolic. Când prima sâmbătă din noiembrie cade aproape de 1 noiembrie, cele două straturi se amestecă în aceleași flori, aceleași lumânări și aceleași drumuri la cimitir. Pentru mulți ardeleni, „ziua morților” e una singură, indiferent de confesiune.
Ce se dă de pomană la Moșii de toamnă
Pomana e miezul zilei. Nu e spectacol și nu e tranzacție. E un gest de milostenie făcut în numele celor adormiți, cu rugăciune. Tradiția populară a fixat însă un inventar destul de stabil al lucrurilor care „trebuie” să apară pe masă sau în mână, mai ales la sâmbetele mari ale morților.
Coliva și colacul
Ce se crede: Coliva din grâu fiert, îndulcită și împodobită, e hrana de pomenire prin excelență. Colacul rotund însoțește coliva la biserică și la cimitir. Amândouă se împart după slujba de parastas, ca semne ale legăturii dintre cei vii și cei adormiți.
Lumânarea de ceară
Ce se crede: Lumânarea aprinsă pe mormânt sau la icoană luminează drumul sufletului. La Moșii de toamnă se aprind lumânări „pentru cei de departe” și pentru cei morți fără lumânare. Gestul e aproape identic cu cel de la visele cu morții din familie, unde lumina apare adesea ca semn de liniște, nu de spaimă.
Fructele de toamnă și băutura
Ce se crede: Mere, nuci, struguri, uneori o sticlă de vin roșu, se împart ca pomană de sezon. Logica e simplă: dai din roadele toamnei, inclusiv din cele legate de culesul viilor, pentru cei care nu mai culeg. În unele zone se dă și o oală nouă cu apă sau vin, ca să „nu înseteze” pe lumea cealaltă.
Hainele și obiectele de folosință
Ce se crede: O basma, o cămașă, o pereche de șosete sau un prosop nou se dau „de sufletul” cuiva anume. Nu e vorba de lux, ci de util: se crede că ce dai aici ajunge, într-un fel, dincolo. Biserica încurajează milostenia, dar nu promite un transfer magic al obiectelor.
Masa de pomenire din casă
Ce se crede: În unele gospodării se pune pe masă un blid în plus, ca și cum mortul ar sta la masă cu familia. Se mănâncă în liniște, se rostește „Dumnezeu să-l ierte” și se evit pe cât posibil certurile. Ziua e pentru amintire, nu pentru socoteli vechi.
Dacă te-ai întors acasă de departe doar ca să duci o lumânare pe mormântul bunicilor, știi deja de ce ziua asta cântărește greu. Nu e despre frică de morți. E despre datoria de a nu-i uita.
Interdicții și semne de care țin bătrânii
Alături de pomană, calendarul popular a așezat câteva opriri. Nu sunt porunci bisericești. Sunt reguli de respect, născute din ideea că, în zilele de Moși, granița dintre lumi e mai subțire.
Nu se face curățenie generală în casă, ca să nu „alungi” sufletele care ar veni să-și vadă ai lor. Nu se dă gunoiul afară în seara de dinainte. Nu se ceartă nimeni la masă. Nu se refuză pe nimeni care cere de pomană, fie el copil, bătrân sau trecător. Cine refuză ar refuza, simbolic, pe propriii morți.
În unele sate se crede că, dacă visezi morți în noaptea de după pomană, e semn că darul a fost primit. Dacă visul e neliniștit, se mai dă o lumânare sau un colac în duminica următoare. E aceeași grilă de lectură pe care o găsești și la ce înseamnă când visezi că mortul îți cere ceva: cererea din vis e citită ca un memento, nu ca o amenințare.
Biserica și cimitirul, două limbaje
La biserică se citesc pomelnice, se face parastas, se binecuvântează coliva. La cimitir se aprind lumânări, se curăță cruci, se vorbesc amintiri. Ambele gesturi pot sta împreună. Unul fără celălalt lasă ziua incompletă, cel puțin în ochii celor care au crescut cu Moșii de toamnă.
Ce ține de Biserică și ce ține de folclor
Biserica Ortodoxă pune accentul pe rugăciune, milostenie și pomenirea nominală a celor adormiți. Se pot pomeni cei botezați, morți în legătură cu Biserica. Nu se pomenesc la slujbă, după rânduiala clasică, cei care au murit în dispreț cunoscut față de Dumnezeu, iar copiii nebotezați nu sunt pomeniți ca membri ai Bisericii. Asta e rânduiala, nu o judecată personală a preotului din sat.
Folclorul adaugă straturi pe care slujba nu le cere: blidul în plus, interdicția de a mătura, citirea viselor de după pomană, frica de a nu fi „uitat” de ai tăi după moarte. Acestea sunt credințe populare. Le poți înțelege ca limbaj al doliului, fără să le transformi în dogmă.
Pentru diaspora, ziua e adesea greu de ținut exact. Dacă ești departe de cimitirul din sat, poți aprinde o lumânare la biserica din orașul în care trăiești, poți da de pomană unui om cu nevoie reală și poți citi acasă numele celor pe care vrei să-i pomenești. Distanța nu anulează amintirea.
Cum poți ține ziua fără teamă
Dacă vrei să ții Moșii de toamnă în spiritul lor, începe de la ce e limpede: un pomelnic, o colivă sau un colac, o lumânare, o milostenie concretă. Mergi la morminte dacă poți. Dacă nu poți, nu inventa vină. Spune numele celor adormiți și fă un gest bun în numele lor.
Lasă deoparte partea de panică. Morții din calendarul popular românesc nu vin să pedepsească pe cine a uitat o regulă de curățenie. Vin, în imaginația satului, să fie amintiți. Asta e tot. Și e destul.
Dacă te frământă visele cu cei adormiți din perioada asta, merită citite mai degrabă ca doliu care lucrează în somn. Despre asta am scris și la ce înseamnă când visezi că vorbești cu morții.
Întrebări frecvente
Când sunt Moșii de toamnă?
Moșii de toamnă se țin în prima sâmbătă din luna noiembrie, conform calendarului popular românesc și mențiunilor din lucrările de etnografie despre zilele de Moși.
Ce se dă de pomană la Moșii de toamnă?
Se dau de obicei colivă, colaci, fructe de toamnă, lumânări și, după putere, haine sau obiecte de folosință. Important e gestul de milostenie făcut cu rugăciune, nu bogăția darului.
Moșii de toamnă sunt aceeași sărbătoare cu Luminația?
Nu exact. Luminația de 1 noiembrie vine din calendarul catolic, iar Moșii de toamnă țin de prima sâmbătă a lunii. În Transilvania și Banat, cele două se suprapun adesea în practică, cu aceleași drumuri la cimitir.
De ce se pomenesc morții sâmbăta?
Pentru că sâmbăta e ziua în care Hristos a stat cu trupul în mormânt. Biserica a rânduit ca pomenirea generală a adormiților să se facă sâmbăta, deschisă spre duminica Învierii.
Ce nu se face de Moșii de toamnă?
În folclor se evită certurile, refuzul celor care cer de pomană și curățenia generală făcută ca și cum ai alunga pe cineva din casă. Acestea sunt credințe populare, nu porunci din rânduiala bisericească.
Cum ții Moșii de toamnă dacă ești departe de țară?
Aprinzi o lumânare, dai de pomană local, citești numele celor adormiți și, dacă poți, participi la un parastas la biserica din orașul tău. Amintirea nu depinde de prezența fizică în cimitirul din sat.
