Superstiții Filipii de toamnă: zilele lupilor

Un lup cenușiu stă la marginea pădurii, lângă o stână îndepărtată.

Filipii de toamnă sunt zile din calendarul popular dedicate lupilor, ținute pentru paza animalelor din gospodărie. În credința populară, Filipii sunt stăpânii sau protectorii lupilor, iar interdicțiile privind cusutul, torsul și împrumuturile ar feri vitele de atacuri.

Când se țin zilele lupilor

Filipii de toamnă sunt așezați la mijlocul lui noiembrie, în jurul datei de 14 noiembrie. Atunci este pomenit și Sfântul Apostol Filip. Numele asemănătoare au apropiat sărbătoarea creștină și obiceiurile populare, dar ele nu au același înțeles.

În calendarul popular există și Filipii de iarnă. Așadar, dacă ai auzit două perioade diferite în familie, nu înseamnă neapărat că cineva a încurcat sărbătoarea. Vorbim despre două serii de zile, nu despre o singură dată ținută identic peste tot.

Tot în calendarul de toamnă apare Ovidenia, cu alte credințe despre apropierea iernii. Acestea nu sunt aceleași cu interdicțiile de Filipi.

Potecă de munte toamna, cu ceață ușoară și lumină rece
Gard de lemn la margine de sat, în amurg de noiembrie

De ce apar lupii în aceste credințe

Pentru o gospodărie cu oi, pierderea animalelor era o pagubă serioasă. De aici vine frica din jurul Filipilor: oamenii căutau să-și apere turmele și puneau această nevoie în povești și gesturi simbolice.

În aceste povești, lupul este temut, iar Filipii au putere asupra lui. Întreruperea muncii și păstrarea lucrurilor în casă erau feluri de a cere protecție. Nu erau metode practice de pază a turmei, chiar dacă grija pentru animale era foarte reală.

Interpretările despre vise cu lupi se referă la vise, nu la datinile pentru paza gospodăriei.

Ce se evita în gospodărie

Cele mai cunoscute interdicții privesc lucrul cu fire și lucrurile date altora. Dacă bunica spunea „de Filipi nu iei acul în mână”, se referea la o credință din acest grup.

  • Nu se cosea, nu se torcea și nu se țesea. Acul, fusul și firele erau puse simbolic în legătură cu gura lupului și cu primejdia pentru animale.
  • Nu se dădeau lucruri din casă. Împrumuturile de sare, făină sau unelte erau văzute ca o pierdere a belșugului și a protecției gospodăriei.
  • În unele variante ale credinței, se evita și spălatul pe cap, de teamă că ar aduce boală ori pagubă.

Aceste interdicții arată ce credeau oamenii, nu ce ești obligat să faci astăzi. Nici cusutul, nici un împrumut nu oferă o explicație pentru atacul unui animal sălbatic.

Ce însemna „legarea gurii lupului”

Unele obiceiuri urmăreau să „închidă” simbolic gura lupului. Lipirea gurii sobei este un exemplu: în povestea populară, închiderea unei deschideri din casă ar fi închis și gura animalului.

Legătura este una de asemănare, nu de cauză și efect. Gura sobei și gura lupului sunt apropiate prin imagine și prin cuvinte. Gestul avea rost pentru cei care credeau în el, dar nu înlocuia paza animalelor.

Nu transforma o descriere de folclor într-o instrucțiune pentru soba ta. Instalațiile de încălzire trebuie folosite în siguranță, după instrucțiunile de utilizare, nu modificate pentru un ritual.

Datina populară și sărbătoarea bisericească

Pomenirea Sfântului Apostol Filip nu cere să legi gura sobei și nu face din cusut o primejdie pentru vite. Interdicțiile legate de lupi aparțin credințelor populare, nu rânduielii bisericești.

Dacă vrei să verifici sărbătoarea religioasă, folosește calendarul bisericesc. Pentru întrebări despre post sau despre ce presupune ținerea unei sărbători, întreabă preotul, fără să amesteci răspunsul cu interdicțiile auzite în familie.

Iar dacă păstrezi amintirea Filipilor, întreabă-i pe cei din familie ce obiceiuri respectau: în ce zile, ce treburi lăsau deoparte și de ce. Așa păstrezi o poveste precisă, nu o listă de spaime preluată fără rost.