Ce înseamnă RMN: tot ce trebuie să știi înainte de scanare

RMN înseamnă rezonanță magnetică nucleară, o investigație care folosește un câmp magnetic și unde radio pentru a obține imagini detaliate din interiorul corpului. Nu folosește raze X. Aparatele uzuale din spitale și clinici funcționează cu un câmp de 1,5 sau 3 Tesla. Denumirea IRM, adică imagistică prin rezonanță magnetică, se referă la aceeași metodă.

Stai întins pe o masă care glisează în aparat, iar în timpul scanării trebuie să rămâi nemișcat. Investigația în sine nu doare, dar zgomotul ritmic și spațiul îngust pot fi neplăcute pentru unii oameni.

Ce arată RMN-ul și de ce ți-a fost recomandat

Aparatul înregistrează semnale provenite de la atomii de hidrogen din corp, iar un computer le transformă în imagini. Țesuturile produc semnale diferite, ceea ce ajută la deosebirea structurilor normale de modificările care trebuie investigate. Explicația tehnicii și a principalelor utilizări se găsește și în materialul medical al Centrului de Diagnostic și Tratament Victor Babeș.

Zona examinată și protocolul contează. Un RMN de genunchi nu verifică automat restul corpului, iar o imagine modificată nu stabilește singură diagnosticul.

• La creier, RMN-ul ajută la evaluarea unor tumori, leziuni vasculare sau modificări asociate sclerozei multiple.
• La coloană, arată discurile intervertebrale, herniile și raporturile lor cu nervii.
• La genunchi, umăr sau gleznă, urmărește meniscurile, ligamentele, tendoanele și cartilajul.
• La inimă, examinează structura și funcția mușchiului cardiac.
• La sân, completează alte investigații în situațiile pentru care este recomandat.
• La abdomen, oferă informații despre ficat, rinichi, pancreas și căile biliare.
• Prin angiografie RM, sunt investigate vasele de sânge.
• La prostată, ajută la evaluarea leziunilor și la planificarea investigațiilor ulterioare.

RMN sau CT: diferența care contează

CT-ul folosește raze X și obține rapid imagini, fiind utilizat în numeroase urgențe și pentru evaluarea plămânilor sau a leziunilor osoase. RMN-ul durează mai mult și oferă informații utile despre creier, discuri, ligamente și alte țesuturi moi.

Nu există o investigație câștigătoare pentru orice problemă. Alegerea depinde de întrebarea medicală, de urgență și de verificările de siguranță. Absența razelor X nu face RMN-ul lipsit de riscuri și nici nu înseamnă că trebuie să înlocuiești un CT recomandat cu un RMN ales pe cont propriu.

Ce înseamnă RMN nativ și RMN cu contrast

Nativ înseamnă fără injectarea unei substanțe de contrast. Pentru examinarea cu contrast, personalul introduce o branulă într-o venă și administrează o substanță, de regulă pe bază de gadoliniu. Sunt obținute imagini înainte și după administrare.

Contrastul ajută la evidențierea anumitor țesuturi, vase sau leziuni. Nu este obligatoriu la orice RMN și nici un adaos pe care trebuie să îl ceri pentru o examinare „mai bună”. Necesitatea lui depinde de ceea ce se caută.

Potrivit RadiologyInfo, reacțiile alergice la contrastul pe bază de gadoliniu sunt rare și de obicei ușoare; reacțiile severe sunt rare. La anumite persoane cu boală renală severă există și riscul rar de fibroză sistemică nefrogenă, care afectează pielea și alte țesuturi. Echipa evaluează funcția renală și alege agentul de contrast sau evită administrarea lui, după situația fiecărui pacient.

Spune înainte de programare dacă ai o boală renală, dacă ai avut reacții la substanțe de contrast sau dacă ești însărcinată. Pentru evaluarea funcției renale (în special nivelul de creatinină serică), ți se pot cere analize de sânge recente, la fel ca la alte analize medicale de laborator solicitate înaintea unei proceduri. Sarcina și administrarea contrastului cer o evaluare individuală, nu o regulă preluată de la alt pacient.

Ce trebuie să anunți înainte să intri în sala aparatului

Câmpul magnetic impune verificări chiar dacă investigația nu folosește radiații ionizante. În recomandările RadiologyInfo pentru pregătirea unui RMN, identificarea implanturilor și verificarea compatibilității lor sunt condiții de siguranță.

• Anunță orice stimulator cardiac, defibrilator, implant cohlear, pompă sau alt dispozitiv medical.
• Menționează protezele, plăcile, șuruburile, clipsurile chirurgicale și orice fragment metalic rămas în corp, cum ar fi șpanul provenit din sudură sau prelucrarea metalelor, mai ales la nivelul ochilor.
• Adu cardul implantului sau documentele operației. Numele dispozitivului ajută echipa să verifice condițiile exacte de examinare.
• Scoate bijuteriile, ceasul, agrafele, aparatul auditiv și obiectele indicate de personal; telefonul și cardurile rămân în afara sălii.

Un implant metalic nu exclude automat RMN-ul. Dar nici faptul că este „modern” sau dintr-un anumit material nu ține locul verificării. Nu intra în sala de examinare înainte ca echipa să îți confirme că este sigur.

Poți mânca înainte? Ce faci dacă ai claustrofobie?

Instrucțiunile despre mâncare și lichide diferă după zona examinată, protocol și clinică. Întreabă la programare: „Trebuie să vin nemâncat? Îmi iau medicamentele ca de obicei? Am nevoie de analize pentru contrast?”. Nu aplica automat o perioadă de post pentru orice RMN.

Dacă te sperie spațiile închise, spune asta înaintea zilei investigației. Întreabă ce tip de aparat este disponibil și ce soluții oferă echipa. Un aparat deschis nu este potrivit pentru toate examinările. Dacă ți se prescrie un sedativ, organizează întoarcerea acasă fără să conduci.

Cum decurge scanarea și cât durează

Completezi chestionarul de siguranță, lași obiectele personale și te așezi pe masa mobilă. În jurul zonei examinate se așază un dispozitiv numit antenă, care captează semnalele emise de corp. Primești protecție pentru urechi și o pompiță de cauciuc cu buton de panică pe care o ții în mână pentru a chema personalul în orice secundă.

În timpul secvențelor auzi bătăi și bâzâituri puternice, produse de comutarea bobinelor de gradient. Echipa te vede și comunică prin interfon; pentru anumite imagini îți cere să îți ții respirația. Dacă simți arsură, durere sau un disconfort pe care nu îl suporți, anunță imediat.

O examinare durează orientativ între 20 și 60 de minute, în funcție de zonă și protocol, la care se adaugă pregătirea. Procedura se realizează de regulă în ambulatoriu, fără spitalizare, ceea ce înseamnă că poți pleca acasă imediat după finalizarea scanării.

Rezultatul, prețul și întrebările de la programare

Imaginile sunt analizate de un medic radiolog, care redactează raportul. Întreabă separat când primești imaginile pe CD ori suport digital și când este gata interpretarea; termenul depinde de fiecare centru. Pentru concluzii și pașii următori, discută raportul cu medicul care a cerut investigația. Dacă vrei să păstrezi raportul online, întreabă centrul ce platformă folosește și cum primești acces; nu presupune că rezultatul ajunge automat într-un serviciu numit eSănătateaMea.

Prețul depinde de zona examinată și de folosirea substanței de contrast. Cere costul total la programare și întreabă dacă include interpretarea. Pentru decontare prin Casa Națională de Asigurări de Sănătate, ai nevoie de bilet de trimitere de la medicul specialist aflat în relație contractuală cu CAS, iar centrul te programează în limita fondurilor lunare alocate.