Ce înseamnă când strănuți de mai multe ori la rând

De două, de trei sau de patru ori la rând

Când strănuți de mai multe ori la rând, se zice, mai degrabă în glumă, că te pomenește cineva. Înainte să te întrebi cine te vorbește pe la spate, uită-te la ce ai în jur: praf din dulap, lumină puternică, aer rece sau un început de răceală.

Strănutul în serie este un reflex de curățare. Nasul împinge afară cu presiune aer, mucus și particule străine. O singură izbitură nu ajunge mereu, așa că urmează a doua și a treia până când mucoasa respiră din nou liber. De aici vine și hazul din casele românești, unde după fiecare strănut auzi „noroc!” sau „sănătate!”.

Artur Gorovei adună în Credinți și superstiții ale poporului român (1915) mai multe astfel de semne: în jurul Tecuciului, trei strănuturi în șir erau „semn de mare chef”, iar în Bucovina cel care strănută imediat după o vorbă o adeverește pe aceasta. Ion Creangă consemnează urarea rostită când strănuți: „Sănătos!” sau „Zdorov!”. Așa rămâne strănutul și azi, la granița dintre glumă și semn.

Numărătoarea din bătrâni nu stătea nici ea la un loc. Într-o credință, cine strănuță de două ori e a bine, iar cine strănută numai o dată sau de trei ori e semn rău. Alții auziseră fix pe dos: de trei ori în șir anunță chef mare. Vorba satului leagă strănutul și de ziua în care te prinde, cu noroc în ajun de Sfântul Vasile și cu supărare dacă vine vinerea dimineața. Jocul cu cifrele seamănă cu alte socoteli din popor, la fel cum împătritul arată de patru ori mai mult, iar mintea ține minte mai ușor cifra rotundă decât senzația din nas.

Tot din bătrâni vine și credința că dacă strănuți în timp ce vorbești, spui adevărul. La masă, între prieteni, fraza se oprește o secundă și cineva râde: „Vezi, adevărat am zis!”. Ia-o ca pe o glumă bună, nu ca pe o dovadă. Gura vorbește, nasul își face treaba lui.

De ce strănută nasul în serie de fapt

Cel mai des, rafala pornește de la praf. Scuturi o pătură ținută în dulap, ștergi biblioteca fără să deschizi geamul, dai draperiile la o parte și ridici un nor fin în dreptul feței. Mucoasa reacționează imediat și trage de trei sau patru ori la rând până scoate afară tot praful. În camere vechi, cu saltele și covoare groase, intră în joc și acarienii sau urmele de mucegai din colțuri umede.

Al doilea declanșator clasic este lumina puternică de dimineață. Ieși din dormitorul întunecat direct în soare și strănuți de două ori pe scări. Medicii numesc asta strănut fotoparoxistic, o trăsătură moștenită în familie, fără legătură cu norocul. Nervul trigemen încurcă semnalul de lumină de la ochi cu cel de iritație din nas și apasă butonul de strănut.

Același nerv reacționează și la mâncare foarte iute, la mentol puternic sau la abur fierbinte de ciorbă. Strănuți o dată sau de două ori la masă, ți se umezesc ochii și treci mai departe. Tot reflex chimic este, nu vestitor de ceartă sau de musafiri.

Toamna și primăvara apare alt tablou. Deschizi geamul larg, intră polen sau puf, iar strănuturile vin în valuri, cu nas înfundat, mâncărime și ochi care lăcrimează. Dacă seria revine zilnic în același loc, la aceeași oră, după plimbarea prin parc sau după curățenia din pod, notează-ți trei zile la rând unde erai și ce ai simțit. Cu notițele acestea mergi mult mai limpede la alergolog, iar spălatul nasului cu apă de mare și aerisitul scurt și des ajută în multe case.

Strănutul în rafală anunță și răceala. Te trezești cu gâtul ușor uscat, strănuți de cinci ori în bucătărie, iar seara simți frisoane ușoare. Corpul îți cere odihnă, ceai cald și o zi fără drumuri prin frig. Când febra trece de 38,5, când secrețiile devin verzui și țin mai mult de zece zile sau când respirația șuieră, du-te la medicul de familie.

Ce faci după o rafală de strănuturi

Începe cu pași simpli. Deschide geamul două minute, bea un pahar cu apă, suflă-ți nasul blând, o nară o dată, spală-te pe mâini. Dacă ai scuturat pături sau haine vechi, lasă-le la aer pe balcon și șterge praful cu o cârpă umedă, nu cu mătura uscată care ridică totul în aer.

Pe cine ai vrea de fapt să auzi zilele acestea? Căutăm semne în reflexele trupului când ne este dor de cineva sau când nu știm unde stăm într-o relație. Este dulce gândul că un strănut te leagă de un om drag, dar liniștea vine când îl suni chiar tu. Un simplu „M-am gândit la tine azi dimineață, ești bine?” face mai mult decât zece strănuturi numărate.

Și o vorbă dreaptă: strănutul nu îți spune viitorul și nu dovedește că te vorbește cineva de rău. Îți arată că nasul muncește pentru tine. Mulțumește-i cu un „sănătate!” spus din toată inima și vezi-ți de zi.

Obiceiul acesta face parte dintr-o lume întreagă de semne mărunte, adunate azi în dicționarul de superstiții românești. Iar dacă numeri seriile la fel cum numeri și alte apariții în val, cum sunt gâzele adunate grămadă în vis, ține minte regula simplă: întâi verifici praful, lumina și răceala, abia apoi te joci cu tâlcul.