Statul la colțul mesei: ce înseamnă și de unde vine
Nu te măriți 7 ani dacă stai la colț?
Vorba spune că fata care stă la colțul mesei nu se mărită 7 ani, iar băiatul care stă la colț nu se însoară la fel de mult. În realitate a pornit ca o regulă aspră de bune maniere la masa țărănească, nu ca un blestem care îți hotărăște nunta.
Vorba s-a dus din gură în gură, ca toate sperieturile de la masă. Simion Florea Marian descrie în Nunta la români (1890) masa de nuntă din satele Bucovinei: mirele, „oaspetele cel mai de frunte”, venea în capul mesei, la dreapta lui nunul cel mare și bărbații cei mai bătrâni și cu vază din sat, iar codașii ajungeau spre coada mesei. La masa aceasta ședeau numai cei însurați; pentru tineret se pregătea altă masă, în altă odaie. Tot în carte se spune că tânăra nevastă „șade după masă sau pe o perină” ori stă în picioare. Când vezi șirul acesta de superstiții vechi de la masă, înțelegi că regula păzea ordinea, nu viitorul.
Când te prinde colțul în viață de zi cu zi
La o aniversare cu prea mulți musafiri rămâi fără scaun pe latură și te strecori la colț. O mătușă râde și îți spune să te muți, că rămâi fată bătrână. Te muți jenat, deși știai de la început că e doar o glumă cu dinți.
Dacă ești deja căsătorit, vorba se schimbă: statul la colț ar aduce ceartă cu soacra sau zile încruntate în casă. Nu cearta vine din colț, ci colțul te pune într-o poziție proastă. Stai strâmb, te lovești cu coatele de vecini, nu ai unde să pui farfuria și pleci de la masă obosit.
Lovitura cu șoldul sau cu genunchiul de colțul mesei are alt ecou. Te doare ascuțit, izbucnești și cineva din casă zice că vine musafir sau că ai supărare mică. Durerea cere o vină, iar mintea o lipește repede de prima explicație auzită în copilărie.
Copilul mic pus la colț ca să nu verse ciorba primește altă etichetă: că iese încăpățânat sau retras. Copilul nu iese așa din cauza colțului. Iese așa pentru că mănâncă înghesuit, departe de părintele care îl ajută, și învață să se descurce singur cu lingura.
La cumpărarea mobilei apare dilema dintre masa rotundă și masa cu colțuri. Cercul pare mai prietenos pentru că nimeni nu stă în capul mesei și nimeni nu stă pe diagonală. O masă pătrată bună, cu scaune potrivite, adună oamenii la fel de bine dacă ai loc pentru coate și pentru picioare.
La birou, într-o ședință, colțul mesei de consiliu te lasă pe dinafară. Nu vezi ecranul, vorbești peste două persoane și nimeni nu îți dă cuvântul firesc. Senzația de marjă nu e superstiție, e geometrie: stai departe de centru și auzi totul cu jumătate de ureche.
De ce sperie atât de tare 7 ani
Cifra 7 sună definitiv când ai 20 de ani și toate verișoarele se mărită pe rând. Teama nu e de colțul de lemn, e de rămasul în urmă. „Șapte ani” înseamnă, pe românește: mult, prea mult, cât să te întrebi ce e în neregulă cu tine.
Întreabă-te marți dimineața, fără ocoliș: unde în săptămâna asta te-ai simțit așezat pe locul de rezervă? La masă, la muncă, în familie? Colțul doare pentru că pune în lemn o stare pe care o porți deja cu tine.
Colțul mesei vechi era rece și instabil. Lângă ușă trăgea curentul, blidul fierbinte stătea în echilibru prost și nu aveai spătar. Tinerii erau trimiși la colț când nu mai era loc, iar ca să nu se ceară acolo în fiecare duminică, bătrânii au legat locul prost de pedeapsa cea mai grea pentru un tânăr: rămasul nemăritat. Așa se ținea ordinea fără ceartă, printr-o sperietură spusă râzând. Alte reguli de casă cu același rost le găsești înșirate în acest dicționar de superstiții românești.
Ce faci când ești silit să stai la colț
Dacă nu ai unde să te muți, mută ce poți: trage scaunul mai spre latură, cere un scaun cu spătar, pune paharul spre mijlocul mesei ca să nu îl răstorni cu mâneca. La colț se varsă pahare tocmai pentru că nu ai spațiu, nu pentru că locul cheamă cearta.
Gluma de împăcare ajută mai mult decât contrazicerea bătrânilor. Spui râzând „îmi iau bărbat cu casă” și schimbi scaunul după prima înghițitură, dacă se ivește un loc. Nu te cerți cu mătușa care ține la obicei, îi iei vorba și o întorci în joacă: „Mă mut ca să mă mărit mai repede.”
Unii psihologi citesc scena simplu: corpul strâns dă minții semnal de excludere. Umerii ridicați, coatele lipite, genunchii feriți de muchie. Când stai larg și vezi fețele celorlalți, senzația că nu ești ales scade odată cu disconfortul. Dacă te macină des gândul că rămâi singur, uită-te la săptămânile tale, nu la mobila din sufragerie, și caută lămurirea alături de alte credințe despre casă și masă.