Pe 9 martie, Biserica Ortodoxă îi pomenește pe cei 40 de Mucenici din Sevastia, soldați creștini uciși pentru credința lor. Azi mucenicii se fac de obicei în două feluri: în Moldova, colaci copți în formă de 8, unși cu miere și nucă; în Muntenia și Dobrogea, mai mici și fierți în apă cu zahăr, scorțișoară și nucă (după Radio România).

Tot după Radio România, cei 40 erau soldați în armata romană staționată în Sevastia, în Armenia antică, pe vremea împăratului Liciniu. Au fost duși legați la un lac, iarna, și lăsați să înghețe; unul dintre ei a ieșit din apă, iar numărul lor a fost completat de un temnicer care s-a declarat și el creștin.

Acum mai bine de o sută de ani, numele și formele erau mult mai multe. Marian consemnează pentru 9 martie sfințișori în Moldova și Bucovina, inclusiv colaci ca un 8; bradoși cu chip de om în Muntenia, inclusiv Oltenia; în Banat, sânți sau simți la Oravița și turte cu chip de om (p. 17-18; p. 20).

Numele, regiune cu regiune

Copturile se numeau sfinți și sfințișori în Moldova, iar în Muntenia apar, alături de mucenici și măcinici, bradoși, brăduleți și brânduși (p. 17-18). Tabelul cuprinde toate denumirile din date: nu doar copturi, ci și nume ale sfinților, ale zilei și ale altor obiceiuri sau obiecte.

Regiune	Localitate	Cum se numesc	Pagina
fără regiune	nespecificată	„40 de martiri”	(p. 7)
Bucovina și Moldova	nespecificată	„sfinți și mucenici”	(p. 7)
Moldova	nespecificată	„sfinți și mucenici”	(p. 7)
Muntenia	nespecificată	„sfinți, sâmți, sfinți-mucenici, mucenici, mocenici, măcinici”	(p. 7)
Transilvania	nespecificată	„sfinți și mucenici”	(p. 7)
Banat	nespecificată	„sânți și mucenici”	(p. 7)
fără regiune	nespecificată	„Moși”	(p. 14-15)
fără regiune	nespecificată	„Zilele Babei (Babe)”	(p. 14-15)
Transilvania	Reteag	„Sfinți”	(p. 16)
Banat	nespecificată	„bâtele”	(p. 16)
Bucovina	nespecificată	„sfințișori”	(p. 17-18)
Moldova	nespecificată	„sfinți și sfințișori”	(p. 17-18)
Muntenia	nespecificată	„măcenice, măcinici, mucenici”	(p. 17-18)
Muntenia	nespecificată	„bradoși, brăduleți și brânduși”	(p. 17-18)
Banat	Oravița	„sânți sau simți”	(p. 17-18)
Banat	Oravița și alte locuri montane cu coloniști din Țara Românească	„brânduși și brândușei”	(p. 17-18)
Banat	Lugoj și Timișoara	„moși de paresimi”	(p. 17-18)
Muntenia	Zănoaga	„Uitata”	(p. 19)
Banat	nespecificată	„Moșii cei curați”	(p. 19)
Moldova	Mileanca	„sfinți”	(p. 19)
Moldova	Săveni	„sfințișori”	(p. 19)
Moldova	Bahna	„sfințișori”	(p. 19)
Muntenia	Frumoasa	„bradoși”	(p. 19)
nespecificată	Buzești, jud. Olt	„bradoși (brânduși numiți aici bradoși)”	(p. 20)
Oltenia	Dioști, pl. Câmpu, jud. Romanați	„bradoși”	(p. 20)
Oltenia	Vrata, jud. Mehedinți	„brăduleți, numiți local bradoși”	(p. 20)
Muntenia	nespecificată	„treanță”	(p. 22)
fără regiune	nespecificată	„Patruzeci de Mucenici”	(p. 22)
Banat	nespecificată	„împrimăverare”	(p. 23)
Banat	nespecificată	„ambarvalia (lat.)”	(p. 23)
Bucovina	nespecificată	„cotreanță (pl. cotrențe)”	(p. 23)
Oltenia	Andreești, jud. Gorj	„treanță arsă”	(p. 23)
Bucovina	nespecificată	„turiște”	(p. 24)
Muntenia	Rași, jud. Ialomița	„Măcinici”	(p. 24)

Muntenia include aici și Oltenia. Lista lui Marian pentru bradoși și brăduleți citează locuri din Mehedinți, Olt și Romanați: este vorba despre Țara Românească, inclusiv Oltenia, nu doar despre Muntenia în sens restrâns (p. 17-18; p. 20). Am păstrat regiunile fiecărui rând, fără să le redenumim.

Ce formă aveau

Colacii îngemănați, în forma cifrei 8, apar la Marian ca formă obișnuită, dar nu sunt singura: copturile puteau avea chip de om, albină, porumbel ori colăcel (p. 17-18).

La Socetu, bradoșii aveau chip de om și se înțepau cu țeava; la Zâmbreasca, brândușii aveau și cap, iar la Ciurari erau tot colaci în formă de om (p. 20).
La Peri, bradoșii aveau formă de albină, erau unși cu miere și împărțiți copiilor (p. 20; p. 21).
În Banat se făceau turtițe înțepate deasupra cu țeavă de secară; la Dioști, înțepăturile făcute cu țeava alcătuiau forma unui om (p. 20).

La Zănoaga se făcea un bradoș mare, cu chip de om orb, pentru morții uitați și nepomeniți, numit „Uitata” (p. 19). Copiii îl jucau în jurul focului din bătătură, apoi era uns cu miere și mâncat (p. 19).

De ce 40 (și uneori 44)

Numărul copturilor îi închipuia pe sfinții pomeniți. Marian notează 40 sau 44 de turtițe, colăcei ori porumbei (p. 17-18). La Zâmbreasca, brândușii cu chip de om îi închipuiau pe cei 44 de Mucenici; la Socetu, tot 44 erau socotiți bradoșii (p. 20).

Numărul apărea și înainte de semănat: se făceau 40 de mătanii și se dădeau de pomană 40 de colaci (p. 9-11). La Mihoveni și Mitocu Dragomirnei se băteau 40 de mătanii înainte de semănarea răsadurilor (p. 14-15). Într-o însemnare din manuscrisele lui I. Pop-Reteganul, mama făcea de regulă 40 de turte pentru pomană (p. 20).

La Ilișești se dădeau de pomană 40 de colaci și 40 de pahare de rachiu, cu credința că astfel rodește grâul (p. 21). La Bălăceana apar 40 de plăcinte și 40 de pahare de rachiu, iar la Iordănești, 40 de plăcinte și tot atâtea pahare de băutură (p. 21).

În Banat, Marian consemnează 40 ori 44 de pahare de vin și vin vărsat la butucii de vie (p. 19). Separat, notează credința că era bine să se bea 40 de pahare de vin sau rachiu (p. 19). Cele 40 de păhărele închinate primăverii apar și în poezia reprodusă în carte (p. 23).

Ce se mânca

Mierea și nuca însoțeau mai multe forme de copturi: turtele cu chip de om erau frământate în miere cu miez de nucă pisat, iar cele în formă de albină, porumbel ori colăcel se ungeau după coacere și se presărau cu nucă (p. 17-18). La Săveni și Mileanca, colacii erau unși cu miere și presărați cu nuci pisate (p. 20).

În Bucovina, în locul sfințișorilor se făceau 40 de plăcinte ori vărzare cu mac sau 40 de pâini (p. 17-18). Apar și 40 de turte din făină de grâu și mălai; la Mihoveni, cele 40 de copturi se numeau turtele (p. 20).
La Stupca se făceau 40 de plăcinte în numele sfinților, iar la Frătăuțul Vechi, câte una pentru fiecare sfânt (p. 21). La Șcheia se făceau 40 de vărzare cu mac, la Cupca, 40 de pâini, iar la Corlata, 40 de colaci de pomană (p. 21; p. 22).
În Banat se dădeau de pomană pâsule slăită ori dreasă cu untdelemn, nuci, poame și alune; aceste pomeni se numeau „Moșii cei curați” (p. 19).
Marian notează și consumul a 40 de peștișori sau chitici (p. 16). La Tereblecea se mâncau 40 de pești, iar la Șcheia, 40 de chitici, cu credința că omul era astfel ferit de înec și de prefacerea în duh necurat (p. 17-18).

Pentru Transilvania, o însemnare din manuscrisele lui I. Pop-Reteganul descrie turte rotunde de grâu curat, împodobite mai ales cu capul unei țevi (p. 20).

Cei 40 de colaci dați de pomană sunt numiți și sfințișori, iar o altă însemnare descrie mucenicii drept colaci cu nuci (p. 9-11; p. 22). Nici împărțirea lor nu era peste tot la fel: la Ciurari se duceau la biserică, dar la Frumoasa se împărțeau săracilor, fără să fie duși la biserică (p. 21).

Semne de vreme

Marian adună mai multe credințe despre vremea din ziua de Mucenici și despre ce ar fi urmat după ea (p. 12). Le redăm ca semne în care oamenii credeau:

Se credea că înghețul dinspre această zi, urmat de încă 40 de nopți de îngheț, ar aduce o toamnă lungă și bună (p. 12).
În altă credință, pământul înghețat spre 40 de Sfinți însemna că toamna nu vor mai fi brume, fiindcă cele 40 trecuseră deja, iar păpușoiul se va coace (p. 12).
Se spunea și că, dacă îngheață spre 40 de Sfinți, ar mai urma 40 de înghețuri până la primăvară; o altă însemnare lega înghețul zilei de coacerea popușoilor în toamna următoare (p. 12).
La Pârteștii de Sus se credea că, dacă pământul înghețat face căruțele să durăie, la fel vor durăi păpușoii toamna (p. 12).
Oamenii spuneau că vremea zilei s-ar păstra încă 40 de zile; tot astfel, vântul ori liniștea din ziua de Măcinici ar ține 40 de zile (p. 12).
O altă credință întindea asemănarea asupra întregii primăveri: cum era de Mucenici, așa ar fi fost și după aceea (p. 12).
Se credea că ploaia din ziua de 40 de Sfinți ar aduce ploaie și de Paști (p. 12).
Tunetul din acea zi era socotit semn de vară roditoare, iar cel auzit înaintea ei, semn de vară neroditoare (p. 12).
Se spunea că, dacă racatețul cânta la Patruzeci de Sfinți, creștea ceapa (p. 12).
Tot în ziua de Sfinți se spunea că vin stârcii, adică cocostârcii sau berzele (p. 12).

Despre cele nouă zile ale Babelor se spunea că sunt rele și că aduc ninsoare, ploaie, umezeală și răceală (p. 14-15).

Pentru alte însemnări de acest fel, vezi calendarul de ceapă și semnele de vreme din surse vechi.

Focul, pământul bătut și zicalele

În Muntenia se înconjurau casele cu cenușă și trențe aprinse, cu gândul de a ține șerpii departe; se făcea și foc din gunoaiele curții (p. 12). Marian descrie măturatul de dimineață, aprinderea gunoaielor și băligarului, apoi săritul peste foc, mai ales de către tineri (p. 22).

La săritură se rostea: „Cum au trecut sfinții prin foc și prin apă, așa să trecem și noi” (p. 22). Pentru Muntenia apare numele „treanță”, iar pentru Bucovina, „cotreanță (pl. cotrențe)” și „turiște” (p. 22; p. 23; p. 24). Marian precizează însă că, în cele mai multe părți din Banat și mai ales în Bucovina, asemenea datini se țineau la Alexii ori la Buna-Vestire (p. 23).

La Rași, jud. Ialomița, formula avea altă rostire: „cum au trecut Sfinții prin foc și prin apă așa să treacă și ei” (p. 24).

Copiii băteau pământul cu botele sau cu maiul în unele părți ale Moldovei și mai ales în Muntenia (p. 14-15). Se striga „Tună ger și ieși căldură!” sau „Ieși căldură din pământ, intră tu frig în pământ” (p. 14-15). Îndemnul „Dați cu botele-n pământ” însoțea același gest, prin care se urmărea intrarea frigului și ieșirea căldurii (p. 14-15).

Moșii și Babele

Sfinții sau Mucenicii se mai numeau „Moși”, în opoziție cu Babele, iar zilele Babei Dochie erau numite „Zilele Babei (Babe)” (p. 14-15). În credința consemnată la începutul capitolului, cele nouă babe ieșeau la 9 martie și aduceau ninsoare și frig (p. 7). O altă zicală spunea că „ziua crește cât sare cocoșul peste prag” (p. 14-15).

Sursa și cum am lucrat

Primul paragraf, despre sărbătoarea de azi, urmează Radio România. Toate datele din tabel și din restul paginii vin dintr-o singură sursă: S. Fl. Marian, Sărbătorile la români, vol. II, Păresimile, retipărirea din 1994, ediție îngrijită de Iordan Datcu. Toate paginile indicate în articol și în date sunt paginile acestei retipăriri.

Am citit fiecare rând pe scanul volumului; OCR-ul a ajutat numai la găsirea textului. Păstrăm formele vechi așa cum sunt tipărite, inclusiv bradoși, sânți, turiște și cotreanță. Nu am folosit introducerea lui Datcu. Alte proiecte cu date și surse sunt pe pagina Studii.

Descarcă datele

Fișierul cuprinde 208 rânduri, cu identificatorul, regiunea, localitatea, tipul însemnării, denumirea sau formularea, detaliul și pagina, în coloanele id, region, place, kind, value, detail și page.

Datele pot fi reutilizate liber sub licența CC BY 4.0, cu atribuirea sursei inteles.ro.

Datele se pot descărca: cele 208 rânduri, cu regiunea, localitatea, denumirea și pagina din Marian (CSV).

Mucenici, sfințișori, bradoși: cum le spunea fiecare regiune