Superstiții de Sfântul Eustatie (20 septembrie)
Superstițiile de Sfântul Eustatie, prăznuit pe 20 septembrie, îl arată pe acest mare mucenic drept ocrotitor al familiei și patron nescris al vânătorilor: în ziua lui nu se vânează, păstorii cer protecție împotriva lupilor, iar cei despărțiți de cei dragi se roagă pentru reunirea familiei. Toate aceste credințe pornesc din viața lui neobișnuită, care seamănă cu povestea dreptului Iov.
Sfântul Eustatie, numit Placid înainte de botez, a fost un general roman convertit după ce a văzut o cruce luminoasă între coarnele unui cerb. Pe 20 septembrie, folclorul interzice vânătoarea, cere pază contra lupilor și consideră ziua potrivită pentru rugăciuni de reunire a familiei, fiindcă sfântul și-a regăsit soția și fiii după 15 ani de despărțire.
Cine a fost Sfântul Eustatie Placida
Înainte de botez, Sfântul Mare Mucenic Eustatie purta numele de Placid și era un general roman ilustru în timpul împăraților Titus și Traian. Nu era doar un militar de succes. Era cunoscut pentru compasiunea lui și pentru ajutorul pe care îl dădea săracilor și celor necăjiți, deși încă nu era creștin.
Convertirea lui e una dintre cele mai spectaculoase scene din viețile sfinților. Aflat la vânătoare, Placid a văzut o cruce luminoasă și chipul lui Hristos între coarnele cerbului pe care îl urmărea. Cerbul vânat s-a transformat în vestitorul credinței. Generalul s-a botezat împreună cu soția sa, Teopista, și cu cei doi fii, Agapie și Teopist, primind numele Eustatie.
Hristos i-a prevestit că va trece prin încercări asemănătoare cu ale dreptului Iov. Și așa a fost. Eustatie a pierdut toate averile, slugile i-au murit de ciumă, iar el a fost nevoit să părăsească Roma și să fugă în Egipt. Pe drum, soția i-a fost răpită de un corăbier păgân. La trecerea unui râu, fiii i-au fost răpiți de un leu și de un lup. Într-un timp scurt, omul care avusese totul a rămas singur și sărac.
Cincisprezece ani a trăit în smerenie totală, muncind ca paznic de recolte într-un sat egiptean, convins că și-a pierdut familia pentru totdeauna. Apoi roata s-a întors. Împăratul Traian l-a căutat și l-a numit din nou general, pentru a salva Roma dintr-un război greu, pe care Eustatie l-a câștigat. În timpul campaniei, printr-un șir de întâmplări pe care tradiția le numește intervenție divină, și-a regăsit miraculos soția și amândoi fiii, toți în viață.
Finalul vieții lui a fost martiric. Sub împăratul Adrian, Eustatie a refuzat să aducă jertfe zeilor păgâni pentru celebrarea victoriei sale. A fost aruncat la fiare împreună cu familia, dar animalele nu i-au vătămat. Au fost apoi arși de vii într-un taur de aramă încins, în anul 118. Tradiția spune că trupurile lor au rămas intacte după ardere și au fost îngropate cu cinste de creștinii din Roma.
Superstiții de Sfântul Eustatie pe 20 septembrie
Biserica Ortodoxă îl cinstește pe Eustatie ca martir al credinței și protector al familiei creștine. Folclorul românesc a mers mai departe și a construit în jurul zilei de 20 septembrie un set întreg de interdicții și practici, fiecare legată de un episod din viața sfântului. Acestea sunt credințe populare, nu învățătură bisericească.
Interdicția absolută a vânătorii
Ce se crede: Vânătorii evită cu desăvârșire să iasă la vânătoare pe 20 septembrie. Uciderea oricărui animal în această zi ar fi un păcat grav, care atrage mânia divină și riscul de a fi atacat de fiare. Motivul e evident: sfântul s-a convertit tocmai prin cerbul pe care voia să-l vâneze.
Ocrotirea familiei de destrămare
Ce se crede: Fiindcă Eustatie și-a regăsit familia după 15 ani de suferințe, ziua este considerată prielnică pentru reunirea cuplurilor și stingerea conflictelor conjugale prin rugăciune. Cei care trec prin despărțiri sau înstrăinări se roagă azi pentru împăcare.
Paza împotriva lupilor și a fiarelor
Ce se crede: Păstorii țin această zi pentru ca lupii să nu le atace turmele. E o trimitere directă la fiii sfântului, răpiți de un leu și de un lup, dar ocrotiți de Dumnezeu. Lupul are, de altfel, un loc aparte în imaginarul românesc, inclusiv în vise, cum am arătat în articolul despre ce înseamnă când visezi lupi.
Tabuul traversării apelor mari
Ce se crede: Pe 20 septembrie nu e bine să treci peste râuri repezi sau ape mari fără să te rogi. Ar exista riscul de înec sau de pierdere a bunurilor, o amintire a râului la care Eustatie și-a pierdut fiii. Apa ca semn de primejdie apare și în interpretarea viselor, de pildă la ce înseamnă când visezi că se îneacă cineva în apă.
Postul pentru recuperarea bunurilor pierdute
Ce se crede: Persoanele care au pierdut acte, obiecte de valoare sau au rude dispărute țin post în această zi, pentru ca Sfântul Eustatie să le ghideze spre regăsirea lor. Logica populară e limpede: cine a regăsit tot ce pierduse poate ajuta și pe alții să regăsească.
Dacă ai crescut la țară, probabil ai auzit măcar una dintre aceste reguli de la bunici. Nu ești singur: zilele sfinților „cu poveste” au atras mereu cele mai bogate straturi de folclor.
Biserica și folclorul: aceeași zi, două limbaje
Pentru Biserică, 20 septembrie este ziua unui martir. Mesajul praznicului este statornicia în credință și încrederea că suferința are un rost, după modelul lui Iov. Rugăciunile către sfânt pentru ocrotirea familiei sunt firești și încurajate.
Folclorul vorbește însă alt limbaj: al interdicțiilor și al garanțiilor. Nu vâna azi, altfel te atacă fiarele. Ține post azi, ca să-ți găsești lucrurile pierdute. Biserica nu promite asemenea schimburi automate. Diferența e importantă: rugăciunea e o relație, superstiția e o tranzacție.
În tradiția populară românească, Eustatie a devenit practic patronul vânătorilor și protectorul împotriva fiarelor sălbatice, în special al lupilor. E o alăturare interesantă: sfântul care a renunțat la vânătoare a ajuns ocrotitorul celor care vânează. Poporul a rezolvat paradoxul simplu, printr-o zi de pauză obligatorie: vânătorul care cinstește cerbul sfântului o zi pe an ar fi păzit tot restul anului.
Un sfânt al toamnei păstorești
Ziua Sfântului Eustatie cade în plină lună Răpciune, când turmele coboară de la munte și întâlnirile cu animalele sălbatice devin mai dese. Superstițiile despre lupi și fiare au, dincolo de poveste, un sâmbure foarte practic de teamă sezonieră.
Cum poți cinsti ziua fără teamă
Dacă vrei să ții ziua în spiritul ei, rugăciunea pentru familie e miezul praznicului. Poți aprinde o lumânare pentru cei de care te-ai înstrăinat sau poți face primul pas spre o împăcare amânată. Povestea lui Eustatie e, în fond, despre o familie care se regăsește după ce totul părea pierdut.
Interdicția vânătorii, tabuul apelor și postul pentru lucruri pierdute rămân la alegerea fiecăruia. Nu sunt porunci bisericești, dar nici nu strică pe nimeni o zi de blândețe față de animale și de prudență la ape mari. Uneori superstițiile bătrânilor sunt doar înțelepciune practică îmbrăcată în poveste.
FAQ
Cine a fost Placida din calendarul ortodox?
Placid a fost numele de păgân al Sfântului Mare Mucenic Eustatie, un general roman ilustru din vremea împăraților Titus și Traian, convertit la creștinism în urma unei viziuni cu un cerb.
De ce se roagă credincioșii Sfântului Eustatie pentru familie?
Deoarece viața lui este o pildă a reuniunii miraculoase de familie: soția și fiii săi, pierduți ani la rând, au fost regăsiți nevătămați după 15 ani de separare. De aceea este considerat ocrotitor al familiei creștine.
Ce s-a întâmplat când Sfântul Eustatie a refuzat jertfa păgână?
A fost condamnat la moarte împreună cu familia sa de împăratul Adrian. Aruncați la fiare, nu au fost vătămați, apoi au fost arși de vii într-un taur de aramă încins, în anul 118. Trupurile le-au rămas intacte.
De ce nu vânează vânătorii pe 20 septembrie?
Pentru a cinsti cerbul simbolic prin care Iisus Hristos i s-a arătat sfântului. Superstiția populară spune că vânătoarea în această zi este un blestem și atrage riscul de a fi atacat de fiare.
Cum se ține sărbătoarea Sfântului Eustatie în gospodării?
Prin post, rugăciune pentru armonia casei și, conform tradiției populare, prin evitarea muncii grele și a trecerii apelor mari fără rugăciune.
