Transgender ce înseamnă: definiție, transgen și ce nu e

Transgender, în română transgen, descrie o persoană a cărei identitate de gen nu coincide cu sexul atribuit la naștere. Nu e orientare sexuală și nu e sinonim cu transsexual, deși în vorbire se amestecă des.

Dacă ți s-a trecut în certificat „băiat” și te recunoști, persistent, ca femeie, ești o femeie trans. Invers: mențiune „fată” la naștere, identitate de bărbat, ești un bărbat trans. Forma scurtă, trecută în DOOM 3, e trans.

Forma românească: transgen

Cuvântul vine din engleză: prefixul trans- („dincolo de”, același ca în transatlantic) plus gender, „gen”. Academia l-a adaptat ca transgen, adjectiv invariabil, despărțit trans-gen. DEX încă nu are articol pentru transgender. Are, în schimb, transsexual și transsexualism. Acolo focarul e altul: trecerea de la un sex la altul, uneori prin operație.

Prefixul ți-e cunoscut din geografie. Transilvania e ținutul de dincolo de pădure. Cis- e reversul: de partea asta, ca în cisalpin. Cisgender, pe scurt cis, înseamnă identitatea de pe partea sexului atribuit. Transgender înseamnă identitatea de dincolo de el. Nu e magie semantică. E latină de clasa a opta.

Identitate, sex, expresie, orientare

Identitatea de gen e cum te recunoști tu însuți: bărbat, femeie sau, la unii, în afara acestei perechi. Sexul atribuit la naștere e ce a scris medicul pe certificat, de obicei după organele genitale vizibile. La marea majoritate a oamenilor, cele două coincid. Lor li se spune cisgen sau cisgender. La persoanele transgen, nu coincid.

Exprimarea de gen e alt etaj: haine, voce, gesturi, machiaj. Poți să porți fustă și să fii bărbat cis. Poți să fii femeie trans și să te îmbraci fără semne. Hainele nu decid identitatea.

Orientarea sexuală e al treilea etaj, separat. O femeie trans poate fi atrasă de bărbați, de femei, de amândoi sau de nimeni. Gay, lesbiană, bisexual, heterosexual vorbesc despre cine te atrage, nu despre cine ești ca gen. De aceea T-ul din LGBT stă lângă L, G și B, dar nu înseamnă același lucru.

Cu ce se confundă

Asta e prima confuzie pe care o face internetul românesc. Transgender e un termen umbrelă despre identitate. Transsexual, în dicționar, e persoana caracterizată prin transsexualism sau, în MDA, cea care a făcut operație de schimbare de sex. Nu toți oamenii transgen vor, pot sau au făcut o astfel de operație. Unii nu vor nici hormoni. Identitatea nu stă în bisturiu.

Dacă ai căutat asta pentru că ți-a aruncat cineva cuvântul și n-ai vrut să arăți că nu-l știi, e o întrebare de dicționar, nu un test de caracter. Ține-te de distincții și scapi de jumătate din cearta de pe Facebook.

Travestiul, sau cross-dressing-ul, e când cineva poartă haine asociate celuilalt sex, de obicei ocazional, fără să-și schimbe identitatea. Un actor în rol de femeie nu e transgen din cauza costumului. Intersex e alt capitol: trăsături sexuale biologice (cromozomi, gonade, organe) care nu se încadrează clar în tiparul obișnuit bărbat sau femeie. E o stare corporală de la naștere, nu un sinonim pentru transgen.

Non-conformitatea cu rolurile de gen e altceva. O fată căreia îi place fotbalul nu e transgen din cauza fotbalului. Un bărbat care gătește și plânge la filme nu e transgen din cauza gătitului. Rolurile se schimbă de la un sat la altul și de la o generație la alta. Identitatea de gen, în sensul termenului, e despre cine te recunoști a fi, nu despre cât de bine prinzi stereotipul.

Transsexual, DEX și OMS

În limbaj medical actual, Organizația Mondială a Sănătății a scos transsexualismul din capitolul de tulburări mintale, în ICD-11. În locul lui a pus incongruența de gen, la afecțiuni legate de sănătatea sexuală. Definiția OMS e precisă: o nepotrivire marcată și persistentă între genul trăit și sexul atribuit. Unele persoane vor tratament hormonal sau chirurgie ca trupul să se apropie de genul trăit. Altele nu. OMS o spune direct: unii caută tranziție medicală, alții nu.

Disforia de gen e suferința care poate însoți această nepotrivire. Nu e biletul de intrare. Unii o au puternic, alții puțin, alții deloc. Confuzia apare pentru că, în vorbire, „e trans” e tratat ca diagnostic. Nu e. E o descriere a identității. Diagnosticul, când există, privește incongruența sau disforia și ține de medic, nu de dicționar.

Ce nu face termenul: nu-ți spune dacă cineva a luat hormoni. Nu-ți spune orientarea. Nu-ți spune dacă „e cu adevărat” bărbat sau femeie în sens biologic. Biologia rămâne, cromozomi, gameți, anatomie. Transgender nu anulează sexul ca fapt medical. Numește o nepotrivire între identitatea trăită și sexul înregistrat la naștere. Atât. Restul, de la drepturi la protocoale medicale, sunt dezbateri separate, cu date separate, nu sinonime ale cuvântului.

Cum se folosește în română

În România auzi mai des forma engleză. „E transgender”, nedeclinat, ca un adjectiv împrumutat. Forma din DOOM e transgen: o persoană transgen, un bărbat trans, o femeie trans. Trans singur merge în vorbire, cu condiția să nu-l folosești ca poreclă aruncată peste masă.

Dacă vrei să vorbești fără să calci în străchini: folosește numele pe care ți-l spune persoana. Nu întreba de operație. Nu întreba „dar cum erai înainte”. Nu e treaba ta, cum nu e treaba ta ce lenjerie poartă vecinul.

În acte, în România, mențiunea de sex din certificatul de naștere și din cartea de identitate nu se schimbă la ghișeu ca un simplu nume. De regulă treci prin instanță. Procedura e greoaie și nu ține de definiția cuvântului. Dacă e vorba de documente, vorbește cu un avocat, nu cu un articol de dicționar.

În comentariile de la știri românești, transgender e aruncat des ca insultă sau ca și cum ar însemna „bărbat gay în rochie”. Nu înseamnă asta. Un bărbat gay rămâne bărbat. O femeie trans e o persoană cu identitate de femeie și sex atribuit masculin la naștere. Poți să fii de acord sau nu cu politicile din jur. Cuvântul tot ăsta rămâne.

Dacă ai ajuns aici dintr-un articol care vorbea despre „visul cu transgender”, ăla e un rest de șablon, nu o tradiție. Cuvântul nu e un simbol oniric. E un adjectiv, apoi un substantiv, despre oameni vii.

Întrebări frecvente