Eclipsa de Lună 28 august 2026: ghid de observare

Eclipsa de Lună din 28 august 2026 a fost parțială și a coincis cu Luna plină din august. Din România s-a văzut dimineața, înainte de apusul Lunii. Maximul a fost la 07:13, ora României, cu Luna jos, spre apus, și cu cerul deja luminat. La 08:42, când s-a încheiat faza parțială, discul era deja sub orizont. Într-o fotografie din țară contează ultima fază încă vizibilă la tine, nu ora maximului global.

Ce fel de eclipsă a fost

Pământul s-a aflat între Soare și Lună, iar Luna a traversat umbra terestră fără să intre complet în partea ei cea mai întunecată. De aceea a fost parțială, chiar dacă la maxim umbra a fost adâncă.

Magnitudinea umbrală a fost 0,93: fracțiunea din diametrul Lunii acoperită de umbră, nu procentul din suprafața discului. „93% din suprafață” amestecă două măsurători. Fișa astronomică a eclipsei le dă separat.

A fost a 29-a eclipsă din seria Saros 138, o familie cu geometrie asemănătoare, 82 de evenimente în total. Numărul din serie nu îți spune cât s-a văzut din orașul tău.

De ce fotografia din țară nu arată maximul global

O eclipsă de Lună are un maxim calculat pentru tot fenomenul. Tu o vezi doar cât Luna stă deasupra orizontului tău. Dacă apune înainte de maxim, ultima fază pe care o prinzi e mai mică decât maximul global.

Calculul pentru București e util tocmai fiindcă apusul local, nu ora 07:13, decide ce mai era pe cer. O fotografie din capitală cu Luna doar parțial umbrită nu e greșită și nu e din altă zi.

În vest ai avut mai mult timp decât în est, fiindcă Luna a apus mai târziu. Un singur orar nu descrie fiecare localitate. Calculul presupune orizont liber. Dealul, blocul și norul schimbă ce ai văzut de fapt. O prognoză cu 50% șanse de ploaie nu înseamnă că jumătate din cer e acoperită de nori.

Cum s-au succedat fazele în dimineața eclipsei

1. Intrarea în penumbră, 04:38: luminozitatea Lunii a început să scadă discret, fără o margine întunecată bine tăiată.
2. Începutul fazei parțiale, 05:44: umbra propriu-zisă a Pământului a început să muște din marginea discului.
3. Maximul, 07:13: umbra a acoperit 0,93 din diametru. În România, Luna era jos, iar cerul se lumina.
4. Sfârșitul fazei parțiale, 08:42: pentru observatorii din țară, discul era deja sub orizont. Fenomenul a continuat și după ce, din România, nu l-ai mai văzut.

Orele sunt EEST, ora României, adică UTC+3. Ca să verifici o fotografie, pune ora și localitatea lângă aceeași etapă, nu doar lângă 07:13. Un orar în UTC nu se citește ca ora României: adaugă trei ore.

De ce Luna a părut întunecată sau roșiatică

În umbra Pământului ajunge lumină solară filtrată și deviată prin atmosferă. De-aici nuanțele cărămizii. Zorii și Luna joasă au schimbat și felul în care s-a văzut, și felul în care s-a fotografiat din România.

Expresia Lună roșie descrie culoarea, nu dovedește o eclipsă totală. Una parțială adâncă și una totală rămân fenomene diferite, chiar dacă în poze apar culori apropiate.

În sat, eclipsa de Lună se numea „întunecarea Lunii” sau „mâncarea Lunii”. Se spunea că pricolicii sau vârcolacii mușcă din disc. Bătrânii băteau în fiare, sunau din clopote sau rosteau descântece, ca să apere lumina și roadele. Asta e credință veche, nu o descriere a umbrei.

Ce echipament a fost util pentru observare și fotografii

Nu era nevoie de ochelari sau filtre, ca la eclipsa de Soare din 12 august 2026. Ai putut privi eclipsa de Lună direct. Un binoclu 7×50 sau 10×50 a ajutat la marginea umbrei. Când Luna a coborât mult, orizontul liber spre vest și sud-vest a contat mai mult decât mărirea. Sud-vestul e direcția dintre vest și miazăzi, adică sud.

Pentru discul lunar bine conturat, un teleobiectiv de 200 mm sau mai lung și un trepied au fost de folos. ISO 100-400 e un punct de pornire, nu o rețetă: expunerea depinde de fază, de lumina zorilor și de ce vrei în cadru. Partea luminată și cea umbrită cer reglaje diferite.

În noaptea aceea mai puteai prinde și ultimele meteore din Perseide, la două săptămâni după maximul lor. Dacă ordonezi acum imaginile, ține lângă ele localitatea, ora și setările. Astea explică diferențele dintre cadre mai bine decât o poză făcută de pe alt continent.