Ce înseamnă etnie: diferența dintre etnie, rasă și cetățenie

Etnia este apartenența la un grup care împărtășește o identitate culturală, o istorie și ideea unei origini comune. Cetățenia e legătura juridică dintre o persoană și un stat. Rasa e o categorie socială formată în jurul unor trăsături fizice percepute și al unor clasificări istorice. Cineva de etnie maghiară poate avea cetățenie română. Între cele două nu e nicio contradicție.

Ce intră în identitatea etnică

Limba, tradițiile, istoria familiei și sentimentul de apartenență intră în identitatea etnică. Nu sunt condiții pe care fiecare membru trebuie să le îndeplinească. Oamenii din aceeași etnie nu vorbesc toți aceeași limbă acasă și nu au toți aceeași religie.

În DEX ’98, termenul e definit „comunitate etnică”. Cuvântul a intrat în română din francezul ethnie, din grecescul ethnos, „popor”. Când întrebi ce etnie are cineva, întrebi despre apartenența etnoculturală, nu despre pașaport.

Sociologul Max Weber spunea că grupurile etnice întrețin o credință subiectivă într-o origine comună, prin obiceiurile și tradițiile pe care le împărtășesc. Numele, mâncarea preferată sau localitatea de naștere nu ajung ca să îi atribui cuiva o etnie. Niciun test ADN nu hotărăște identitatea culturală. Arată originea geografică a strămoșilor, nu limba în care ai crescut. Cine a crescut la Vaslui, vorbind româna, nu își citește etnia dintr-un haplogrup, chiar dacă strămoșii vin din altă parte.

Etnie, rasă, cetățenie și naționalitate

Rasa nu înseamnă pur și simplu culoarea pielii. Clasificările au un context social și istoric, iar felul în care sunt folosite diferă de la o societate la alta. Poți fi pus în aceeași categorie percepută, de pildă cea numită albă, și să fii român sau norvegian. Prin adopție, un copil crește într-o etnie care nu se potrivește cu felul în care îl citesc alții după înfățișare. Etnia și categoria rasială nu se suprapun automat.

În română, „naționalitate” e folosit și cu sens etnic, ca în „cetățean român de naționalitate maghiară”. Într-un formular internațional, câmpul nationality cere de obicei cetățenia. Citește instrucțiunile documentului, nu traduce cuvântul izolat. Câmpul first name cere prenumele, nu etnia.

Legea nr. 21/1991 spune că cetățenia română se dobândește prin naștere, adopție sau acordare la cerere. România aplică, în esență, jus sanguinis: copilul ia cetățenia părinților, nu jus soli, adică cetățenia doar pentru că s-a născut pe teritoriul țării. Etnia nu ține loc de aceste condiții.

Cum răspunzi când un formular cere etnia

Verifică întâi dacă se cere etnia, cetățenia sau țara de naștere. Sunt întrebări separate. Născut în România, cetățean român, etnie germană: cele trei răspunsuri nu se bat cap în cap.

La recensământ, etnia se înscrie pe baza liberei declarații. Nimeni nu o verifică și nu o corectează după nume, după limba în care vorbești cu recenzorul sau după aspect. La un alt formular, urmează instrucțiunile lui și cere lămuriri dacă opțiunile nu îți descriu situația.

Etnia nu apare pe cartea de identitate românească și nu e înscrisă în actele de stare civilă. Acolo apare cetățenia. România recunoaște oficial 20 de minorități naționale, reprezentate în Consiliul Minorităților Naționale. Majoritatea au câte un deputat rezervat în Parlament.

Părinți de etnii diferite, diaspora și identitate regională

Dacă ai un părinte român și unul maghiar, în viața de zi cu zi ai legături cu ambele culturi. Un formular cu o singură opțiune nu descrie toată familia. Ce bifezi acolo și cum îți povestești casa nu sunt același lucru.

Dacă locuiești de 15 ani în Spania, ai cetățenie spaniolă și vorbești spaniola la muncă, pașaportul nou nu decide singur apartenența etnică. Nici limba de la serviciu nu șterge mămăliga, muzica românească sau alte legături de acasă.

Cine vorbește maghiara acasă și are cetățenie română nu trebuie pus să aleagă între cele două descrieri. „Bănățean” sau „bucovinean” e identitate regională. Nu ține loc de etnie sau de cetățenie.

De la o generație la alta, identificarea se schimbă. Străbunicii erau sași, părinții nu mai vorbesc germana, iar tu te socotești român. Nu îi pui cuiva o etnie doar fiindcă știi etnia străbunicilor. Nici mutarea în România și învățarea limbii nu stabilesc etnia unui rezident străin.

Ce arată recensământul din România

RPL2021 are ziua de referință 1 decembrie 2021. A fost amânat din cauza pandemiei și s-a desfășurat între 1 februarie și 17 iulie 2022, cu autorecenzare online. A fost primul recensământ românesc informatizat integral. Rezultatele definitive au fost publicate de INS în mai-iunie 2023.

Potrivit comunicatului INS despre rezultatele definitive, populația rezidentă era de 19.053.815 persoane, în scădere cu 1,1 milioane față de recensământul din octombrie 2011.

Etnia era declarată pentru circa 16,57 milioane de persoane. Datele de recensământ prezentate de PeCifre includ:

• 14.801.442 de persoane de etnie română, adică 89,3% dintre cele pentru care etnia era declarată;
• 1.002.151 de persoane de etnie maghiară, aproximativ 6,0% din același grup;
• 569.477 de persoane de etnie romă, aproximativ 3,4%;
• 45.835 de ucraineni și 22.907 germani.

Procentele nu sunt calculate din întreaga populație rezidentă. Pentru 2.484.926 de persoane, circa 13% din total, informația despre etnie nu era disponibilă. Intră aici și refuzurile de declarare, și persoanele ale căror date au venit din surse administrative.

Dintr-o informație lipsă nu deduci etnia și nici motivul personal al nedeclarării. Cifrele nu justifică eticheta „fugă de identitate” și nu arată cum s-ar fi declarat oamenii pentru care răspunsul lipsește.

Cum vorbești despre etnia cuiva fără presupuneri

Întreabă numai dacă informația are rost în conversație și acceptă că persoana poate să nu răspundă. Cineva cu rădăcini evreiești sau armenești poate prefera să nu le pomenească, ca să evite întrebările. „Cum îți descrii apartenența culturală?” lasă loc unui răspuns mai exact decât o presupunere după nume.

Un răspuns despre etnie nu îți spune religia, opiniile sau felul în care se poartă omul din fața ta.