Culesul viilor tradiții: obiceiuri românești
Tradițiile românești legate de culesul viilor reprezintă un ansamblu străvechi de ritualuri agrare, credințe populare și sărbători comunitare care marchează trecerea spre toamnă, având ca punct de reper sărbătoarea Cârstovului Viilor de la 14 septembrie (Înălțarea Sfintei Cruci). În toate regiunile viticole din România, de la Dealurile Moldovei și Podgoria Dealu Mare până în Banat și Oltenia, strângerea strugurilor nu era o simplă muncă agricolă, ci o adevărată sărbătoare a pământului roditor, însoțită de cântece, ospețe și bucurie împărtășită.
Culesul viilor în folclorul românesc începe tradițional pe 14 septembrie, zi numită Cârstovul sau Ostrovul Viilor. Principalele obiceiuri includ lăsarea „strugurelui lui Dumnezeu” pe rod pentru păsări și sufletele morților, sfințirea primului must la biserică, împărțirea de struguri de pomană și slobozirea petrecerilor cu lăutari în podgorii. Muncile se făceau în clacă, într-o atmosferă de voie bună care întărea legăturile comunității.
Cârstovul Viilor: data oficială de debut a secerișului de struguri
În calendarul popular românesc, ziua de 14 septembrie, când Biserica Ortodoxă prăznuiește Înălțarea Sfintei Cruci, poartă numele de Cârstovul Viilor, Ostrovul Viilor sau Ziua Crucii. Această dată marca momentul simbolic în care pământul se închide pentru vară, iar vietățile și reptilele se retrag pentru iarnă. Totodată, era semnalul oficial pentru începerea culesului în marile podgorii.
Înainte de 14 septembrie, nicio boabă de strugure nu era culeasă pentru procesare comercială sau pentru zdrobit în zăcătoare. Bătrânii credeau că strugurii culeși înainte de Cârstov nu au acumulat întreaga dulceață a soarelui și că vinul obținut din ei se va acri repede sau va deveni tulbure. În ajunul sărbătorii, viticultorii spălau linurile, zdrobitoarele și butoaiele din lemn de stejar, afumându-le cu pucioasă și spălându-le cu frunze de nuc sau de mușețel pentru a îndepărta orice miros neplăcut.
Această rânduială de septembrie deschidea șirul marilor sărbători de toamnă, pregătind atmosfera pentru prăznuiri ulterioare din calendarul agricol, cum ar fi cele descrise în ghidul despre superstițiile de Sfântul Eustatie din 20 septembrie.
Ritualuri vechi la zdrobirea strugurilor și sfințirea primului must
Culesul strugurilor începea dis-de-dimineață, când roua se usca de pe frunze. Familii întregi, alături de vecini veniți în clacă, mergeau la vie purtând coșuri împletite din nuiele de răchită și ciubere din lemn. Culesul se desfășura în cântece și chiuituri, munca fiind percepută ca o răsplată a efortului depus de-a lungul întregului an.
Momentul zdrobirii strugurilor era însoțit de ritualuri precise de curățenie și sfințenie:
Tălcuitul primilor struguri și curățenia linului
Zdrobirea strugurilor se făcea tradițional prin călcare cu picioarele goale în linuri mari din lemn de stejar. Se alegeau tineri curați și harnici din sat, care își spălau picioarele cu apă de izvor și agheasmă înainte de a urca în lin. Se credea că puritatea celor care călcau strugurii se transmitea vinului, făcându-l limpede și curat.
Sfințirea mustului proaspăt
Primul must curs din lin, numit „răvaș” sau „must dulce”, nu se consuma de către podgoreni înainte de a fi dus la biserică. Într-o urcior de lut, gospodarul ducea primul must preotului din sat pentru a fi binecuvântat. Abia după slujbă, mustul sfințit era împărțit familiei și celor care ajutaseră la cules.
Păstrarea drojdiei norocoase
Drojdia rămasă pe fundul linului era strânsă cu grijă și folosită la frământarea primelor pâini de toamnă sau era păstrată ca leac popular pentru bolile de piele ale animalelor din gospodărie.
Obiceiul strugurelui de suflet și pomenirea moșilor în vie
Una dintre cele mai frumoase și profunde tradiții legate de culesul viilor este respectul față de strămoși și față de natură. Românii din vechime nu culegeau niciodată via până la ultima boabă.
La capătul fiecărui rând de vie, culegătorii lăsau neatinși câțiva ciorchini mari și frumoși. Această practică purta denumirea de „Strugurele lui Dumnezeu”, „Strugurele de suflet” sau „Hrana păsărilor”. Se credea că acești struguri lăsați pe rug sunt prada cuvenită păsărilor cerului și duhurilor bune ale pământului care au păzit via de piatră și mană pe timpul verii.
Tot în noaptea de după primul cules, gospodarii organizau o pomană în mijlocul podgoriei. Se aprindeau lumânări pe frunze mari de viță, iar din primul must și din pâinea nouă se împărțea vecinilor și celor săraci, pentru pomenirea sufletelor celor adormiți din neam care au plantat și au îngrijit via înaintea lor.
Această cinste acordată moșilor și strămoșilor este o constantă a culturii populare românești, regăsită și în ritualurile importante dedicate de toamnă prezentate în articolul despre superstițiile de Moșii de toamnă.
Vinul ca Simbol Sacru
În creștinismul românesc, vița-de-vie și vinul au o încărcătură liturgică excepțională, vinul fiind elementul central al Sfintei Împărtășanii. De aceea, culesul viilor nu era însoțit niciodată de înjurături sau vorbe de ocară, podgoria fiind privită ca un spațiu binecuvântat.
Petreceri, lăutari și interdicții populare pe durata culesului
După terminarea muncii din timpul zilei, podgoriile deveneau locul unor petreceri memorabile. Se aprindeau focuri mari de vreascuri în preajma bordeiului din vie, iar friptura de berbec sau puiul la ceaun se stropeau din abundență cu must proaspăt aflat în fermentație.
Lăutarii din sat erau aduși direct la via din deal, unde cântau cântece de podgorie, hore și sârbe. Tinerii jucau în bătătură, iar bătrânii depănau amintiri despre recoltele din anii trecuți. Culesul viilor era și un prilej ideal pentru închegarea de noi prietenii și pețiri de nunți, care aveau să fie organizate după terminarea muncilor de toamnă.
Totuși, folclorul impunea și anumite restricții clare în timpul culesului:
- Interdicția muncii duminica: Duminica nu se culegea via, credința fiind că vinul făcut din struguri culeși în zi de sărbătoare se va oțeti sau va aduce pagubă în casă.
- Păstrarea curățeniei sufletești: Cei care aveau ură sau conflicte neîncheiate nu erau primiți la cules până nu se împăcau cu vecinii lor.
- Interdicția de a risipi bucățelele: Boabele căzute pe jos nu se călcau în picioare cu nepăsare, ci se adunau pentru hrana animalelor mici.
Atmosfera de sărbătoare a toamnei continua în lunile următoare cu marile praznice ale octombrie-noiembrie, de la rânduielile despre superstițiile de Sfânta Parascheva până la sărbătorile luminii marcate în ghidul despre superstițiile de Ovidenia.
Păstrarea vinului și rânduielile viticole ale toamnei
După zdrobire și separarea mustului de ciorchini, lichidul dulce era turnat în butoaie mari din lemn de stejar sau salcâm, așezate în pivnițe răcoroase de piatră. Procesul de fermentație (fierberea vinului) era urmărit cu mare atenție de vădrari și gospodari.
Pe durata fierberii, dopul butoiului nu se închidea etanș, pentru a permite dioxidului de carbon să se elimine. Bătrânii puneau la gura vanei o frunză de nuc sau un dop de tulpină de porumb. În această perioadă, pivnița devenea un loc ferit, în care nu se intra cu făclii aprinse sau cu zgomote mari, respectându-se „odihna vinului”.
Tradiția spunea că vinul nou se gustă oficial pentru prima dată la sărbătoarea Sfântului Mare Mucenic Dimitrie (26 octombrie), când mustul s-a limpezit complet și s-a transformat în vin tânăr. Gospodarul care avea un vin bun primea lauda întregului sat și își cinstea neamurile la mesele de sărbătoare.
Întrebări frecvente despre tradițiile de culesul viilor
Când începe tradițional culesul viilor în România?
Culesul viilor începe tradițional în ziua de 14 septembrie, la sărbătoarea Înălțării Sfintei Cruci, cunoscută în popor sub numele de Cârstovul sau Ostrovul Viilor.
Ce reprezintă obiceiul „Strugurelui lui Dumnezeu”?
Este obiceiul de a lăsa câțiva ciorchini neculeși la capătul rândurilor de vie, ca hrană pentru păsările cerului și ca pomană pentru duhurile bune ale pământului.
Ce se face cu primul must obținut la cules?
Primul must este dus la biserică pentru a fi sfințit de preot, după care se împarte de pomană vecinilor și celor care au ajutat la culesul rodului.
De ce se călcau strugurii cu picioarele goale în vechime?
Călcarea cu picioarele curat spălate era metoda tradițională de zdrobire blândă a boabelor, fără a sparge sâmburii care ar fi dat un gust amar vinului.
Când se gustă prima dată vinul nou conform tradiției?
Vinul nou se gustă oficial pentru prima dată la sărbătoarea Sfântului Dumitru (26 octombrie), după ce procesul de fermentație s-a încheiat.
