Ghid Explicativ: Emoticoane ce Înseamnă și Utilizare

Emoticoanele sunt fețe construite din semne de tastatură, folosite ca să transmită tonul unui mesaj: 🙂 pentru zâmbet, 🙁 pentru tristețe, 😉 pentru o glumă sau o aluzie. În vorbirea curentă, numele este folosit și pentru emoji, adică pictogramele pe care le alegi din tastatura telefonului.

Semnul îți dă un indiciu despre emoție, dar sensul se citește împreună cu textul. Un zâmbet după „Mulțumesc” și unul după un reproș nu spun același lucru.

Emoticon, emoji și smiley: care este diferența

Emoticonul se compune din caractere obișnuite. La 🙂 recunoști ochii, nasul și gura dacă privești semnele ca pe o față întoarsă într-o parte. Varianta 🙂 omite nasul, fără să schimbe sensul de bază.

Emoji este simbolul grafic, precum o față zâmbitoare sau o inimă, din standardul Unicode. Același semn arată diferit de la o aplicație la alta.

„Smiley” este numele informal folosit mai ales pentru fețele zâmbitoare, fie că sunt alcătuite din semne, fie că sunt pictograme. Într-o conversație obișnuită nu trebuie să corectezi termenul folosit de celălalt; distincția te ajută când cauți sensul unui simbol sau încerci să îl reproduci.

Ce înseamnă semnele scrise din tastatură

• 🙂 sau 🙂: zâmbet, bunăvoință, ton prietenos. În „Ne auzim mâine :)”, semnul face încheierea mai caldă.
• 😀: bucurie evidentă sau râs. Gura larg deschisă dă expresiei un ton mai vesel decât simplul zâmbet.
• 😉: ochi făcut cuiva, complicitate, glumă ori aluzie. Între prieteni marchează o înțelegere comună; într-un mesaj către un necunoscut, intenția rămâne mai greu de ghicit.
• 🙁: tristețe, dezamăgire sau regret. După „Nu mai ajung”, arată că vestea nu este spusă cu indiferență.
• )): zâmbet accentuat în anumite comunități online. Fără obiceiul celui care scrie, nu îi pui o intensitate fixă.

Nu fiecare persoană folosește semnele la fel. Dacă cineva încheie aproape toate mesajele cu :), un singur zâmbet nu spune, de unul singur, că flirtează sau că își bate joc.

„LOL” exprimă râsul printr-o prescurtare, nu printr-o față desenată, chiar dacă apare lângă aceleași glume.

Fețele grafice: sensurile pe care le cauți

La pictograme, denumirea și expresia feței te ajută să identifici simbolul. Sensurile de mai jos te ajută să-l recunoști. Nu îți spun, singure, ce a vrut persoana.

• 😃 Fața zâmbitoare cu gura deschisă: bucurie și fericire.
• 😢 Fața plângândă: tristețe și durere.
• 😍 Fața cu inimioare în loc de ochi: admirație sau îndrăgostire. După o fotografie cu o prăjitură, nu este o declarație romantică.
• 😂 Fața care râde cu lacrimi: râs puternic. Lacrimile din desen vin de la râs, nu de la tristețe.

Fața cu susul în jos

🙃 se numește față întoarsă, sau față cu susul în jos. Este un zâmbet întors. În mesaje marchează ironie, un ton sarcastic sau o acceptare resemnată, deși pare că zâmbește. După „Exact asta îmi mai lipsea”, arată distanța dintre vorbele aparent senine și nemulțumirea din spatele lor.

Nu e automat o batjocură la adresa ta. De multe ori vorbește despre propria încurcătură sau despre cât de absurdă e situația. Uită-te la propoziția de lângă el.

Fața amețită, cu expresie strâmbă

🥴 este o față galbenă, cu ochii închiși și expresia strâmbă. Transmite amețeală, greață, confuzie, dezorientare sau disconfort, fizic ori emoțional. Dacă persoana spune că i-e rău, ia în serios cuvintele, nu doar semnul. Într-o glumă despre o zi încurcată, semnul arată încurcătura. Singur, nu îți spune ce stare fizică are expeditorul.

Cum verifici tonul fără să ghicești intenții

Citește mai întâi mesajul fără simbol. Este o mulțumire, o veste, o critică sau o glumă? Apoi gândește-te la relația voastră și la felul în care scrie persoana de obicei.

Când replica te pune în încurcătură, întreabă simplu: „Spui asta în glumă sau te-a deranjat?” Într-un mesaj profesional, „Am primit documentul, mulțumesc” transmite mai clar confirmarea decât un simbol trimis singur. Emoticonul completează cuvintele; nu trebuie să ducă toată conversația.

De unde vin aceste forme de exprimare

Propunerea lui Scott Fahlman din 1982 de a folosi 🙂 pentru marcarea glumelor este un reper în istoria emoticoanelor text. Emoji-urile s-au dezvoltat în Japonia, iar setul creat de Shigetaka Kurita în 1999 a contribuit la răspândirea pictogramelor pe telefoane.

Formele s-au schimbat, dar nevoia e ușor de recunoscut: într-un mesaj scris lipsesc vocea și expresia feței. Semnele țin loc de ele, fără să șteargă toate neînțelegerile.