Ce înseamnă când visezi că mortul te cheamă sau te strigă

Spunem de la început lucrul esențial: dacă o persoană decedată te-a strigat pe nume sau te-a chemat în vis, asta nu anunță moartea ta și nici o nenorocire în casă, orice ți-ar fi spus rudele dimineața la cafea. Visul apare când ești stors de puteri sau când dorul de omul care te-a apărat e atât de mare, încât mintea îi reconstruiește noaptea glasul.

Numele tău rostit de părinte sau de bunic e unul dintre cele mai vechi sunete pe care le-ai învățat vreodată. Nu e de mirare că arhiva ta îl scoate la suprafață în nopțile în care toată lumea cere ceva de la tine și nimeni nu îți dă nimic înapoi.

Cine te-a chemat și cum ai răspuns

Mortul te cheamă, dar te oprești în prag sau refuzi. E un vis bun, oricât de ciudat sună: instinctul tău a tras o linie clară între dorul de cel plecat și datoria de a rămâne lângă cei vii. Știi că ai oameni aici pentru care contezi.

Auzi doar vocea lui din altă cameră, fără să-l vezi. Ești singur cu o decizie grea și îți lipsește sfatul lui: semnezi sau nu, pleci sau stai, bagi bani sau aștepți. Mintea nu-i refăcea chipul, ci judecata.

Îți întinde mâna și pleci cu el pe drum. Ai ajuns la capătul răbdării: griji în lanț, oameni care trag de tine, nopți scurte și zile lungi. Visul nu vrea să te ia nicăieri, ci îți arată că vrei să te retragi măcar câteva zile din tot.

Te cheamă la masă în casa bătrânească sau îți arată o farfurie. Se apropie ziua lui de pomenire sau îl porți în gând de ceva vreme fără să fi făcut un gest în amintirea lui. În tradiție, visul în care mortul îți cere mâncare a fost mereu legat de pomana nefăcută, iar detaliul e același aici.

Te strigă îngrijorat, ca și cum te-ar feri de un pericol. Mintea folosește chipul omului care te-a ocrotit ca să-ți spună în limba lui: încetinește, căci nu conduci doar mașina, ci și nopțile tale, prea repede.

Te cheamă în curtea copilăriei, unde apare sănătos. Treci printr-o perioadă nesigură și cauți refugiul în singurul loc unde lumea era în ordine: în spatele lui, la masa de vară, cu umbra nucului peste tot.

De unde vine frica de strigare

Teama nu e inventată de vecini. În culegerea lui Artur Gorovei din 1915 stă scris simplu: când ți se pare că te strigă cineva noaptea, nu e bine să răspunzi și nici să ieși afară, căci se credea că nu un om e cel care cheamă, ci dracul sau ielele. De acolo vine și regula de a nu te uita în urma ta pe drumul de noapte, atât timp cât nu știi cine te-a chemat.

Tot Gorovei, și mai în detaliu Simion Florea Marian în „Înmormântarea la români” (1892), notează că mortul văzut în vis noapte după noapte cerea, în ochii lumii, o pomană pentru sufletul lui. Iar Marian adaugă și credința care a răspândit adevărata groază: în Bucovina se credea că dacă mortul te îndeamnă în vis să mergi acolo unde e el, cel care a visat avea să moară în scurt timp. De aici s-a luat și amestecul de azi: visul despre morți plus frica că semnele ar însemna ceva. Dacă vrei să vezi câte alte reguli de noapte au mai rămas din aceeași lume, dicționarul de superstiții le ține împreună.

Nu el te cheamă pe tine; tu îl chemi pe el

Aici e întorsătura pe care cărțile de vise o ratează aproape întotdeauna: în scenă pare că cel plecat trage de tine să ieși din viață, dar în realitate e invers. Dorul și epuizarea ta îl cheamă în somn pe omul lângă care nu duceai greul singur. E semnul unei lipse, nu al unei chemări.

De aceea visul bate mai tare în perioadele cu prea multe de dus: un copil bolnav, o chirie în plus, o decizie pe care n-ai cu cine o împărți, o noapte după alta în care adormi gândindu-te ce mai rămâne de făcut mâine. Glasul din vis e pur și simplu dovada că în arhiva ta există un om pentru care ai contat fără condiții.

Și dacă în vis el stătea lângă tine fără să scoată o vorbă, ai de-a face cu altă scenă, pe care o citești mai bine în pagina despre visele cu un mort care nu vorbește.

Ce faci cu dimineața asta

Nu trebuie să îndrepți nimic la lumânare sau la cimitir, dacă nu simți nevoia. Ajunge un gest mic și al tău: spune-i numele cu voce tare la masă, povestește unui copil o întâmplare cu el, pune-i fotografia înapoi pe raftul de unde a căzut. Dorul care nu are unde ieși e cel care construiește scene în somn.

Și o întrebare pentru azi: cui nu i-ai povestit încă cât îți e dor? Un singur mesaj către cineva care l-a cunoscut rezolvă mai mult decât trei nopți de vis. Dacă în scenă a mai apărut ceva lângă el (un drum, o poartă, casa veche), caută și acel lucru în dicționarul de vise, pentru că de obicei pe acolo intră sensul adevărat.