Ce înseamnă când visezi că faci pomană sau vezi colivă

Dacă ai visat colivă sau că împarți pachete de pomană, lasă deoparte teama că visul anunță un deces în familie, fiindcă nici tradiția românească veche și nici psihologia nu îl citesc așa. De cele mai multe ori, scena apare fie înaintea unui parastas ori a Moșilor, când porți grija organizării, fie când simți că ai rămas dator cu un gest de recunoștință sau de împăcare față de cineva apropiat.

Pomana are la români două fețe reale, iar visul le arată pe amândouă. Una este gestul intim de iubire: să nu îi fie foame celui plecat, să îi fie numele pomenit. Cealaltă este stresul organizatoric: oale, pachete, listă de cumpărături, colaci comandați la brutărie, ochii rudelor. Când deslușești care dintre ele te-a trezit cu sufletul greu, ai găsit tâlcul.

Când faci pomană și împarți pachete sau farfurii calde

Stai la masă și dai mai departe colaci, lumânări aprinse, farfurii aburinde. Lumea primește, tu te ostenești și ești mulțumit. Este visul datoriei achitate: ai închis în pace o supărare veche din familie, ai iertat sau ai fost iertat, ai făcut gestul de recunoștință pe care îl purtai pe suflet. Te trezești împăcat, ca după o zi de muncă bună.

Uită-te la mâinile tale din vis. Dacă împarți cu drag și ajunge la toată lumea, ești în echilibru cu familia și cu amintirea celor plecați. Dacă te grăbești cu pachetele ca înainte de drum, cu teama că pierzi trenul sau avionul, scena spune altceva: prea multe obligații înghesuite în prea puține ore.

Când nu îți ajung coliva, colacii sau farfuriile

Numărătorile nu ies, coliva scade din vas, farfuriile se termină înainte să ajungă rândul la toți mesenii, iar tu te rușinezi în fața rudelor. Acesta este visul presiunii sociale de a face totul „ca la carte”. Nu vorbește despre cei morți, ci despre cei vii: teama că nu te împarți suficient între obligații, că judecă lumea, că nu ești destul de bun organizator de parastas, de nuntă, de sărbătoare.

Întrebarea de marți dimineața sună așa: a cui privire mă tem că mă măsoară zilele acestea? Soacra, o mătușă mai în vârstă, vecinele de la bloc? Când pui nume pe teamă, farfuriile din visul următor ajung din nou la toată lumea.

Când mănânci colivă dulce și bună

Grâu fiert, miere, nucă, coajă de lămâie, gustul copilăriei de la praznicele din sat. Mulți se trezesc speriați: am mâncat colivă, o fi semn de boală? Nu este. Gustul dulce din vis vine dintr-o amintire de liniștire și de familie strânsă laolaltă, nu dintr-o prevestire. Mirosul de nucă, rom și ceară este legat în memoria ta de felul în care ne luăm rămas-bun frumos.

Dacă în vis masa era plină și de alte bucate ca la praznic, iar tu te-ai trezit cu poftă de gătit, dă curs zilei: sună o rudă și mâncați împreună duminică. Gestul acesta simplu ține loc de zece tălmăciri.

Când primești pomană

Ți se întinde un colac cald, o lumânare aprinsă, un prosop, o oală. Primești și te simți ușurat. În viața trează ai nevoie ca cineva să îți ia o parte din greutate de pe umeri: o mână de ajutor cu un părinte bolnav, cu ratele, cu copiii. Visul îți arată că ești pregătit să primești ajutor fără să te mai rușinezi.

Gestul mic de azi: cere ajutorul acela concret pe care îl amâni de săptămâni. Spune-i unui om de încredere: „Miercuri după-amiază mă ajuți două ore cu mama, să pot merge la analize?” Oamenii spun da mai des decât crezi când cererea este limpede.

Când vezi colivă în biserică, pe masa de parastas

Coliva cu bomboane și lumânarea aprinsă pe masa din fața altarului, preotul, cântarea, mirosul de tămâie. Scena apare în săptămâna în care te-ai gândit la o zi de pomenire apropiată, la cei 40 de zile, la un an de la moarte sau la Moșii de toamnă și ce se dă de pomană. Este dorul de un om drag îmbrăcat în hainele rânduielii, plus poate o mustrare blândă că nu ai trecut numele la pomelnic.

Dacă te-ai trezit cu gândul la o rudă anume, fă gestul întreg: treci numele la pomelnic duminica viitoare și du o farfurie caldă unui vecin singur. Somnul ți se liniștește după gestul făcut, nu după tâlcul citit.

Când coliva se răstoarnă, e acră sau rămâne neîmpărțită

Vasul cade pe jos, coliva are gust acru, pachetele rămân claie peste grămadă și nu apuci să le dai. Este imaginea unui lucru început și neterminat: o promisiune făcută unui părinte, o hârtie amânată, o lucrare lăsată pe jumătate la muncă. Mintea îți arată farfuria neîmpărțită ca să te întrebe ce ai lăsat în aer săptămâna asta.

Alege un singur lucru neterminat și mișcă-l azi un pas: un telefon, o programare, o semnătură. Visul cu vasele răsturnate se oprește când farfuriile reale încep să se golească.

Când un om viu apare la masa de pomană

Vezi la praznic un om care trăiește: un frate, un părinte, chiar pe tine însuți. Spaima de la trezire este mare și nemeritată. Nu îi prevestești moartea. Mintea îl așază acolo fiindcă simți că relația dintre voi s-a răcit sau fiindcă îți este dor de vremea când stăteați la aceeași masă fără certuri. Sună-l azi, atât cere visul.

Ce rânduială veche stă în spatele visului

Simion Florea Marian descrie în Înmormântarea la români (1892) capitole întregi despre colivă, pomană și parastase: grâul fiert îndulcit cu miere, colacii și lumânarea date de pomană, gesturile de pomenire și milostenie. Tot acolo povestește că românii din unele părți ale Moldovei și Țării Românești, când visau mai multe nopți la rând un mort care îi supăra, dădeau a doua zi dimineață o ceapă de pomană zicând „ține de sufletul cutăruia”. Visul chema gestul, iar gestul aducea liniștea.

De ce miroase visul a nucă și ceară

Pentru oricine a crescut în România, aceste mirosuri sunt cusute de copilărie, de biserica din sat, de curtea mătușii. Când visezi că pregătești sau împarți pomană, mintea caută să pună ordine într-o pierdere, să se achite de o promisiune sau îți arată cât ești de obosit de alergătura cu organizarea. Verifică seara dinainte: ai făcut liste de cumpărături, ai vorbit despre parastas la telefon, ai frământat cozonaci? Creierul ia ziua și o îmbracă în straie de praznic.

Iar celelalte imagini ale nopții, de la praznic la drum, stau adunate în Dicționarul de vise de la A la Z, cu credințele vechi despre zilele de pomenire în Dicționarul de superstiții românești.