Ce înseamnă Revelion: de ce-l sărbătorim pe 31 decembrie

Revelionul este sărbătoarea și petrecerea din noaptea de 31 decembrie spre 1 ianuarie, când se trece în noul an. Cuvântul vine din franceză, din réveillon, care desemnează o masă festivă luată noaptea.

De unde vine cuvântul „Revelion”

Termenul francez este legat de verbul réveiller, „a trezi”. Legătura este cu masa și petrecerea pentru care oamenii rămân treji până târziu. În franceză, cuvântul se folosește și pentru masa festivă din Ajunul Crăciunului, nu doar pentru cea de Anul Nou.

În română, când spui „merg la Revelion”, te referi în mod obișnuit la petrecerea dintre ani. Dacă cineva întreabă „unde faci Revelionul?”, vrea să știe unde petreci acea noapte: acasă, la prieteni, la un restaurant sau în alt loc.

„Revelion” nu se traduce pur și simplu prin „a sta treaz”. Acesta este un substantiv care numește sărbătoarea ori petrecerea. Sensul verbului din care provine cuvântul explică originea, nu înlocuiește definiția lui de azi.

Revelionul și Anul Nou nu sunt chiar același lucru

Revelionul este noaptea trecerii dintre ani și petrecerea care o însoțește. Anul Nou numește anul care începe și, ca sărbătoare, ziua de 1 ianuarie. În conversație, cele două se suprapun, dar diferența ajută când vorbești despre programul unor obiceiuri.

Miezul nopții este momentul de reper. Atunci se rostesc urările de „La mulți ani!”, se ciocnesc pahare și au loc focuri de artificii. Acestea sunt feluri de a marca trecerea în noul an, nu condiții pe care trebuie să le îndeplinești ca să sărbătorești.

O seară liniștită acasă este tot Revelion. Numele nu cere o petrecere mare și nici o masă cu un anumit număr de feluri. În vorbirea obișnuită, „am făcut Revelionul acasă” spune unde ai petrecut, nu cât de spectaculoasă a fost noaptea.

Plugușorul și Sorcova: urări în momente diferite

Obiceiurile de Anul Nou însoțesc sărbătoarea, dar nu se petrec toate la miezul nopții. Plugușorul este o urare pentru rod și belșug, rostită în ajunul Anului Nou. Clopoțeii, biciul și buhaiul fac parte din formele tradiționale ale obiceiului.

Sorcova se practică de Anul Nou, pe 1 ianuarie. Copiii urează sănătate și viață lungă folosind sorcova împodobită cu flori. Este o urare adresată oamenilor, nu o promisiune că acele lucruri se vor întâmpla.

Jocurile cu măști, precum Capra și Ursul, fac parte și ele din obiceiurile de sărbători. Felul în care sunt păstrate diferă de la o comunitate la alta. Nu toate familiile le practică, iar o petrecere de Revelion nu este obligată să includă aceste obiceiuri.

De ce se vorbește despre noroc, bani și haine roșii

În credințele populare de Anul Nou, banii ținuți în buzunar sunt asociați cu belșugul, iar o piesă vestimentară roșie cu norocul în dragoste. Hainele noi sunt legate simbolic de ideea unui început.

În același registru intră masa bogată și credința că certurile din prima zi ar influența restul anului. Sunt superstiții de Anul Nou, nu reguli care îți hotărăsc viitorul. Le poți păstra ca gesturi de sărbătoare fără să le transformi în obligații.

Un alt obicei, asociat Spaniei, este consumul a 12 boabe de strugure la miezul nopții, câte una pentru fiecare lună a anului. În această tradiție, gestul este legat de dorințe și noroc. Gustul strugurilor nu oferă o prognoză despre lunile care urmează.

Un început simbolic, nu o noapte obligatoriu perfectă

Trecerea dintre ani este un prilej de bilanț și de planuri. Te uiți la ce ai făcut și alegi ce ai vrea să schimbi. De aici vin și hotărârile numite rezoluții de Anul Nou.

Dar ora schimbată pe ceas nu șterge problemele și nici nu cere să fii vesel la comandă. Dacă ai trecut printr-un an greu, nu trebuie să inventezi o stare festivă pentru a te potrivi cu fotografiile celorlalți.

Când îți faci planul pentru seară, alege ce îți priește: oameni apropiați, o petrecere sau liniște. „Anul acesta stau acasă” este un răspuns suficient la întrebarea despre Revelion.